Henry Brooks Adams spunea că „profesorul influențează întru eternitate; nici chiar el nu poate ști unde se oprește influența sa”. Într-adevăr, un profesor influențează parcursul și viața fiecărui student căruia îi este mentor. Profesorul universitar Victor Andrei Cărcăle este omul care a pus bazele specializării de Română – Italiană din cadrul Facultății de Litere și Științe ale Comunicării a Universității „Ștefan cel Mare” Suceava și cel care îi face pe studenți să iubească Italia. De asemenea, universitarul își lasă amprenta asupra tuturor studenților care trec prin mâinile lui.
„Sunt la catedră din anul în care am terminat Facultatea de Litere din cadrul Universității Babeș Bolyai Cluj Napoca, secția engleză-italiană, mai precis din 2003. Wow, au trecut deja 16 ani de activitate universitară neîntreruptă!”, își aduce aminte Victor Andrei Cărcăle.
Acesta și-a început activitatea profesorală în cadrul Facultății de Litere (pe atunci), actualmente Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării, din cadrul USV. La început a predat engleză în cadrul Colegiului de Birotică, mai apoi, în cadrul specializării „Comunicare și Relații Publice”. Își aduce aminte, cu mult drag, de toți cei care, la începutul carierei universitare, l-au susținut și îndrumat, fiind alături de el.
„Un loc special în inima mea îl au profesorul Ioan Oprea, doamna profesoară Rodica Nagy, doamna decan Elena-Luminița Turcu, doamna profesoară Claudia Costin. Toate cuvintele de prețuire pentru colegele mele dragi, profesoarele Elena Brândușa Steiciuc și Sanda-Maria Ardeleanu. Și nu în ultimul rând, camaradul meu de drum lung, Ciprian Popa”, a spus universitarul sucevean.
Omul care formează oameni și-a dorit mereu să facă acest lucru și își aduce aminte cu plăcere de clipele copilăriei în care se juca „de-a școala”. Educat să iubească oamenii, profesorul vorbește cu nostalgie, dar și cu un mare respect, despre cei ce i-au dat viață și i-au insuflat principii, despre părinții lui care au trecut la cele veșnice.
„De mic mi-am dorit să fiu profesor! Îmi aduc aminte, cu bucurie, că o rugam pe mama să-mi aducă de la Zimbru, Fabrica de Tricotaje, cartele perforate (care, la vremea respectivă îi serveau pentru pontaj!) pe care le foloseam pentru lucrările scrise, extemporalele, pe care le dădeam fie unor elevi imaginari, fie vecinilor de bloc. Tata era responsabil cu realizarea catalogului în care treceam notele. Am avut o primă încercare de a scrie o mini carte, prin clasele gimnaziale. Mai târziu, am avut onoarea și bucuria de a fi elevul Colegiului Național «Petru Rareș» din Suceava, pe care l-am absolvit în 1998, și de a avea profesori de excepție- și aici toți merită amintiți, dar, bineînțeles că încep cu cea care avea să-mi devină prietenă, companion, un excelent mentor, doamna profesoară Georgeta Brădățan. M-au marcat, definitiv, excelenții dascăli: Nicolae Postolache (ce profesor de nota 20!), Mariana Roșca, doamna dirigintă Jeana Horga, Camelia Butnaru, Mihaela Fodor, Elena Monacu. Doamna profesoară Brădățan este cea care mi-a fost alături, la propriu, atunci când, în clasa a 10-a am scris prima mea carte (împreună cu Anca Baboi, colega mea de liceu), «Discover England». Pe doamna profesoară Brădățan am avut-o model și vreau, încă o dată, să-i mulțumesc! Thank you for every little thing!”, a spus cu nostalgie, Victor Andrei Cărcăle.
Despre Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării din cadrul USV, universitarul sucevean acesta susține că este locul unde s-a format în calitate de cadru didactic universitar și locul unde merge cu drag, la serviciu, din 2003.
„Este un mediu pe care îl împart, cu bune și cu mai puțin bune, cu toți colegii mei, oameni minunați, foarte buni profesioniști, persoane care merită toată admirația mea și a noastră. Cu riscul de a mă repeta, un mediu de lucru propice, în care colegii se ajută, care îți oferă tot ce ai nevoie pentru desfășurarea optimă a activității, este, alături de studenții mei minunați, tot ce mi-aș putea dori din punctul de vedere al cadrului didactic universitar. FLSC înseamnă, pentru noi toți, a doua casă a noastră. Și e mare lucru!”, a precizat universitarul sucevean.
Studenții iubesc cursurile de italiană
Victor Andrei Cărcăle este omul care îi face pe studenți să se îndrăgostească de Italia și să își dorească cu nerăbdare să participe la cursurile sale. În acest sens, organizează diferite activități muzicale, culturale și gastronomice care creează o atmosferă de familie, de prietenie și de colegialitate.
„Am considerat mereu că un profesor adevărat trebuie, pe lângă activitatea științifică, să-și apropie studenții, pentru că am înțeles că studentul nu este un robot care trebuie să învețe. Rolul nostru principal este de a forma viitori profesori, traducători, funcționari, oameni care vor lucra în media, etc., de a forma caractere. Și, poate, acesta este cel mai greu și, totodată, cel mai important lucru. Membrii colectivului nostru de italiană încearcă să-și apropie studenții și să-i implice în fel de fel de activități captivante, atractive, în urma cărora studenții să rămână cu ceva. Îmi vine în minte acțiunea pe care o organizez de peste 8 ani, de ziua Italiei- respectiv, pe ritmuri de muzică, cu fragmente de cultură și civilizație italiană, studentele noastre pregătesc mâncăruri cu specific italian. Ne întâlnim toți, și, degustăm din bucatele alese, socializăm, învățam. Fenomenal, nu?”, a spus profesorul sucevean.
Victor Andrei Cărcăle povestește despre momentul în care s-a îndrăgostit de Italia, dar și despre oamenii care l-au ajutat să-și consolideze informațiile: „În anii ’90, îmi aduc aminte că apăruse postul italian RAI 1. Și acolo mă uitam cu mare drag la emisiunea Ambrei Non è la RAI. Înțelegeam parțial, uneori deloc, dar am devenit fascinat de italiană, «limba care nu se vorbește ci se cântă». Ulterior, «microbul» mi-a fost inoculat și mai tare de o fostă colegă, Amalia Săucan. Și uite așa, deși studiam, pe lângă engleză intensiv și franceză, am ales să dau admitere la engleză italiană. La Cluj, Universitatea Babeș Bolyai. Dacă ar fi să recomand o facultate de urmat (evident după Literele din Suceava!), Clujul ar fi a doua opțiune. Pe Marian Papahagi nu l-am mai prins (a murit în 1998) dar am avut onoarea și bucuria de a fi studentul profesoarelor Monica Fekete, Helga Tepperberg, Mariana Istrate (italiană) și Dorin Chira, regretatul Corneliu Nicolescu (fie iertat și pomenit), Sanda Berce, Alina Preda, Ecaterina Popa, Stefan Oltean, și lista poate continua. Mircea Muthu și Corina Braga sunt doi excelenți profesori de teoria literaturii și literatură comparată de la care am învățat mult și cărora le voi fi mereu recunoscător. Profesoara Carmen Duță, de la București, este un model pentru mine, de cunoștințe solide de italiană dar și un om deosebit de bun!”.
Universitarul sucevean a fost mereu fascinat de cultura italiană și nu crede că există vreo țară în lume care să se poată mândri cu ceea ce a oferit, de-a lungul timpului, Italia. De asemenea, este fascinat de Roma, pe care o consideră, fără a greși, cea mai frumoasă și caldă capitală din Europa și una dintre cele mai frumoase din lume. Florența, Veneția, Pisa (locul unde a studiat, în 2001, timp de un semestru), Milano sunt orașe superbissime care respiră cultură, care îmbină, strălucit, trecutul cu prezentul, proiectându-le, cu mult șarm, în viitor!
„Da, fără a exagera, sunt îndrăgostit de Italia și o spun răspicat ori de câte ori am ocazia”, a spus Victor Andrei Cărcăle.
Omul care își respectă familia și își iubește aproapele este mereu un exemplu bun de urmat
După cum a spus chiar el, este un om căruia îi place să studieze continuu, un om dedicat și ambițios și mai presus de toate este un fiu, un soț și un tată devotat și iubitor. Aceste calități adunate îl fac să fie și un profesor uimitor, întrucât sala de curs reprezintă o casă mai mică, iar studenții cărora le predă reprezintă o familie.
„Omul Victor-Andrei Cărcăle este un tip studios, de mic mi-a plăcut să studiez și să aprofundez informații din diferite domenii. Sunt un tip haios, cu simțul umorului, dedicat și extrem de ambițios. Scorpion veritabil, zic! Este, de asemenea, soț și tată de fată. Și cu asta cred ca am spus totul, pentru că, îmi place să spun că numai cine este tată de fată poate înțelege ce înseamnă, cu adevărat, esența vieții! Victor-Andrei este un fiu devotat până la sacrificiu, părinților săi, Romeo și Maria Cărcăle, plecați, nu de mult, la Stele, dar care sunt atât de prezenți în sufletele noastre, al meu și ale familiei mele. Părinții mei sunt cei cărora le datorez totul, pentru că ei sunt cei care au investit în mine praf de iubire, dorință arzătoare de a ști, credință și devotament. Având în vedere că am început să învăț italiana de la 0, tata mă asculta la verbe, forme ale adjectivului, plurale neregulate ș.a.m.d. Mama este icoana mea și, da, zi de zi, mă ajută, mă îndrumă, mă susține. Este și va fi aici mereu! Anca, soția mea, este cea care m-a susținut mereu, în cele mai grele dar și în cele mai frumoase momente ale vieții. Ce mult contează să ai lângă tine o femeie care să-ți fie, cu adevărat, alături! Enorm!”, a spus, emoționat, Victor Andrei Cărcăle.
Profesorul Victor Andrei Cărcăle reprezintă un model pentru studenții săi, cărora le insuflă valori și principii morale. De asemenea, îi învață să se dezvolte și să fie siguri pe ei indiferent de cât de grea sau ușoară este viața.
„Profesorul Victor-Andrei Cărcăle încearcă să fie un model pentru studenții săi. Generațiile de studenți s-au schimbat mult. Nu este suficient să vii la oră, să faci cursul anost, să pleci. Cred cu tărie că trebuie să te apropii de student, să fii alături, să empatizezi cu el/ea. Un student nu este un robot, este un om care, poate, uneori, se simte rău, dar care are în el/ea acea sămânță care, man mano, crește, se dezvoltă. Și, dacă noi, profesorii, reușim ca în fiecare zi să udăm acea sămânță, înseamnă că ne-am atins scopul, că ne-am îndeplinit misiunea. Și misiunea noastră este de a forma caractere, de a-i forma pe cei de mâine”, a explicat universitarul sucevean.
Din mâinile lui au ieșit oameni mari
Întrebat de către reporterul SuceavaLive dacă are studenți și foști studenți a căror parcurs în viață l-a influențat, profesorul cu inima de aur nu s-a îndurat de niciunul dintre cei care i-au ascultat sfaturile. Astfel, între cei îndrumați de mentorul Victor Andrei Cărcăle regăsim oameni de succes, fie că vorbim de educatori, învățători, profesori, oameni de presă, profesori universitari.
„Bună întrebare! Răspunsul este mai greu de dat, poate ar fi mai bine să răspundă ei. Totuși, voi nominaliza câțiva studenți apropriați de mine, și eu de ei, oameni deosebiți cu un parcurs profesional, după absolvire, de excepție: Cătălina Biholar, Iulia Sârghi, Iulia Greta Niga Horghidan, Alex Bohariuc, Sergiu Crăciun, Andreea Aanei, Mariana Muscă, Raluca Macovei Cojocariu, Anca Darea Corduneanu, Cornelia Nichifor, Iustina Zaharia, Oana Netbai, Ramona Lazurca, Vanessa Olaru, Ioana Prună Țărus, Roșu Ramona, Gabriel Gondor, Alexandra Catalina Balint, Cristi Lazarescu, Iolanda Morosan, Albina Juravle, Andreea Cristina Stefanov ( scuze ca nu pot să-i enumăr pe toți, dar absolut toți ocupă o părticică din inima mea)”, a precizat Victor Andrei Cărcăle.
Trebuie spus
că a început, cu prima grupă de română-italiană, în 2006 și după cum a precizat chiar el, a fost un început entuziast, plin de farmec, cu studenți minunați și dornici să se afirme.
„A fost un început foarte bun, având sprijinul Rectorului de atunci, dl. Prof. dr. ing. Adrian Graur, și al Comunității Valle Roveto din Abruzzo Italia. În 2009, prima grupă termina prima serie de italiană. Che bello!”, a mai spus universitarul Victor Andrei Cărcăle.
Întrebat de către reporterul SuceavaLive, ce altă meserie ar fi ales dacă nu ar fi fost profesor universitar, Victor Andrei Cărcăle a declarat că o altă pasiune a lui este dreptul, pe care îl și studiază în prezent.
„Din fericire pentru mine, sunt cadru universitar dar conduc și un grup de firme, ANA ROM, specializate în securitate și servicii medicale de urgență – serviciu privat de ambulanță. Și, nu m-am oprit aici, studiez și dreptul, o mai veche pasiune a mea. Deci, sunt extrem de activ, încercând mereu să învăț lucruri noi, pe principiul «Omul cât trăiește învață!». Pot spune, în final, că sunt un om împlinit, atât profesional (deși nu mă opresc din studiu și din (auto)dezvoltare) dar și personal. Trăiesc pentru copilul meu, Ana Ecaterina, cu siguranță cel mai reușit lucru al vieții mele”, a conchis universitarul Victor Andrei Cărcăle.
Lasa un raspuns