În Calendarul evenimentelor ecologice ziua de 16 septembrie este Ziua Internaţională pentru Protecţia Stratului de Ozon, zi în care a fost adoptat Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon.
Stratul de ozon este un strat în atmosfera Pământului care absoarbe cea mai mare parte a radiațiilor ultraviolete. Stratul de ozon absoarbe 97-99% din radiațiile ultraviolete ale soarelui, care altfel ar deteriora formele de viață de pe Pământ. Principiile colaborării internaţionale privind protecţia stratului de ozon au fost elaborate în cadrul Convenţiei de la Viena pentru protecţia stratului de ozon în anul 1985, de la care anul acesta se sărbătoresc 30 de ani. Tema din acest an, pentru aniversarea Zilei Protecției Statului de Ozon este “30 de ani împreună pentru vindecarea stratului de ozon” iar sloganul este “Ozonul: tot ce se află între tine și ultraviolete”.
După Convenția de la Viena, a urmat Protocolul de la Montreal cu privire la substanţele care distrug stratul de ozon, elaborat sub conducerea Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător, adoptat la data de 16 septembrie 1987 și care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1989. Protocolul de la Montreal obligă părțile semnatare să elimine progresiv substanțele care diminuează stratul de ozon, conform unui calendar prestabilit. Un număr de 196 de state au ratificat Protocolul de la Montreal, care este un model de acord multilateral în domeniul protecției mediului.
Compuşii organo-halogenaţi controlaţi, ale căror cantităţi permise s-au redus de la an la an şi care au fost eliminaţi treptat prin punerea în aplicare a protocolului, dispun de o longevitate mare în atmosfera înaltă, datorită inerţiei chimice, activităţii scăzute, insolubilităţii în apă, stabilităţii lor. Se consideră că durata de viaţă a multora dintre substanţele actualmente controlate, este între 50 şi 100 ani.
Controlul tot mai strict al substanţelor care epuizează stratul de ozon, în cei 30 de ani scurşi de la adoptarea Convenţiei de la Viena, nu numai că a condus la protejarea stratului de ozon pentru generaţia actuală şi cele viitoare, dar a contribuit şi la eforturile globale de combatere a schimbărilor climatice. Deasupra Antarcticii, se produc cele mai ritmice şi mai dramatice micşorări ale stratului de ozon. De obicei, „gaura” din stratul de ozon de deasupra Antarcticii atinge intensitatea maximă la începutul lunii octombrie. Aceasta continuă să se extindă, dar se speră la o închidere a ei până în 2030-2070, ajungându-se din nou la nivelul anilor ’80.
Diminuarea stratului de ozon duce la: scăderea eficacităţii sistemului imunitar, cu apariţia infecţiilor, a cancerului de piele, a cataractelor şi a orbirii, arsuri grave în zonele expuse la soare, reducerea culturilor şi implicit a cantităţii de hrană, ca urmare a necrozării frunzelor la plante, distrugerea vieţii marine, a planctonului degradarea unui număr important de materiale plastice utilizate în construcţie, vopsele, ambalare etc.
Lasa un raspuns