Averea e un lucru neimportant. E suficient să trăiești decent, iar ca să trăiești decent nu trebuie să alergi toată viața după bani. Sunt suficiente câteva ore pe zi. Uneori și 8 sunt prea multe. Ori cu mulți bani, ori cu mai puțini bani, tot în groapă ajungi. Măcar drumul până acolo să fie frumos. Să ai timp să te bucuri de viață, să simți că trăiești, să ai pe cine iubi, să aibă cine să te iubească, să te poți bucura că te trezești dimineața și să te pui la somn cu zâmbetul pe buze. Nu se rezumă totul la bani. Sunt importanți, dar nu cei mai importanți. Important e să ai fericire, iar ca să ai asta, nu există o sumă anume cu care poți să o cumperi. Ea vine din felul în care rezonezi cu ceilalți, nu din contul bancar.
Statutul e un lucru prea puțin important. Dacă acesta e obținut numai pentru satisfacerea propriului orgoliu, e de-a dreptul neînsemnat. Dacă e obținut cu scopul de a-i ajuta pe alții, atunci da, contează. Diferența între un statut neînsemnat și unul care contează e dată de modalitatea prin care ai obținut respectivul statut. Dacă alergi după el cu limba scoasă, e neînsemnat, oricât de mare ar fi poziția în care ai ajuns. Nimeni nu te va aprecia cu adevărat iar respectul obținut se va datora fricii pe care o împrăștii în jur. Imediat ce vei cădea, toate ți se vor întoarce înzecit, iar cât trăiești vei obține aproape sigur câteva flegme în față, iar după ce mori se vor găsi câțiva care să urineze pe mormântul tău cu deosebită plăcere. În schimb, daca obții un anumit statut fără să alergi după el, ca urmare a validării de către ceilalți a valorii tale, gândind că dacă îți oferă o anumită poziție de conducere poți le influențezi viața în bine, atunci da, acest statut contează. Cu toate acestea, indiferent de situație, statutul nu e totul. El nu trebuie să fie mai important decât familia ta, decât liniștea ta. La fel ca și în cazul banilor, ori cu un statut privilegiat, ori fără, tot în groapă ajungi. Important este să te bucuri de viața ta.
Nu contează cum te văd alții. E total absurd să consumi energie pentru a face neapărat impresie bună celorlalți, mai cu seamă dacă respectivul efort îți face viața amară. E mult mai important să te simți bine în pielea ta, fiind tu însuți. Doar cei care te apreciază pentru ceea ce ești cu adevărat contează, iar cei care nu agreează felul tău de a fi, să fie sănătoși și să se bucure de o viață lungă lângă cei asemeni lor, dar nu lângă tine. Nu-i jigni cu nimic, nu intra în conflict cu ei, doar scoate-i din viața ta cu grație. Le va fi și lor mai bine și ție mai bine. Nu are rost să pozezi în ceea ce nu ești. Provoacă frustrări și angoase. Iar falsa iluzie că ai mai mulți prieteni dacă le faci altora pe plac, nu îți va aduce decât tot o fericire iluzorie, în care nu ai cum să crezi și nici nu ai cum să te bucuri de ea. Și nu uita, la urma urmei, tot în groapă ajungi, fie că ai mai mulți „prieteni”, fie că nu. Important e ca drumul până acolo să fie frumos.
Lasa un raspuns