Stau în Burdujeni de 9 ani. Nu-mi vine nici mie a crede că a trecut atâta timp. Când m-am mutat, am făcut-o cu strângere de inimă fiind convins că n-o să-mi placă cartierul și că n-o să mă simt nicicum în siguranță. Dar altă alternativă n-aveam atunci. Pentru atât au ajuns banii: o garsonieră în Burdujeni. Era cu cel puțin 2000 de euro mai ieftină decât absolut orice altă locuință similară ca suprafață din celelalte cartiere ale orașului, excepție făcând Ițcaniul, dar când vorbim de acest cartier, parcă nici n-ar face parte din Suceava. Inclusiv autoritățile cred că-l privesc ca pe un apendice al orașului, altfel nu-mi pot explica lipsa investițiilor din zonă și totala delăsare în privința administrării lui.
După ce m-am mutat, am avut surpriza să constat că Burdujeniul nu era deloc cum mi-l imaginasem. Era chiar foarte liniștit și destul de curat cât timp s-a ocupat de curățenie firma lui Prigoană. Bine, de aspectul acesta mi-am dat seama abia după ce actuala firmă care se ocupă de curățenia orașului a preluat contractul de salubrizare, pentru că până la acel moment eram nemulțumit și de prestația firmei lui Prigoană. Chiar nu era cazul. Niciodată cât timp s-au ocupat cei de la Rosal n-a fost mizeria de acum în cartier. Singurul defect major era că nu aveai unde să te plimbi. Defect care rămâne actual. Efectiv nu ai cum să te bucuri de o plimbare în acest cartier.
De asemenea, am fost surprins la momentul mutării și de siguranța pe care o aveai în cartier. Nu știu cine era șeful poliției din Burdujeni atunci, dar își făcea treaba, nu se juca de-a polițistul. Nu erau zurbagii, conflictele erau ținute sub control, era liniște și pace.
În schimb, de vreo 3 ani, nu mai e la fel. Siguranța aia surprinzătoare pentru toată lumea, nu mai există. În ultimii ani a crescut numărul infracțiunilor, iar cei care fac probleme nu se mai tem de nimic. Astă iarnă am asistat chiar la o scenă grozav de neplăcută, când pe Jean Bart se plimba un individ cu toporul urlând și amenințând pe toți cei care îi întâlnea în cale. Eram cu cea mică și numai norocul a făcut să traverseze strada cu câțiva metri înainte de a se întâlni cu noi. Nu cred că ne-ar fi făcut ceva, dar nici nu-i plăcut să te amenințe din senin cineva cu toporul, ca să nu mai zic de spaima trasă.
Altă fază neplăcută a avut loc în stația de autobuz de la gară, când 2 bețivi violenți se legau de absolut orice femeie singură. Mă rog, faze de astea am văzut mai des acolo, dar de data asta era ceva ieșit din comun prin insistența și obrăznicia arătate. Ca să nu mai vorbim de conflictele iscate în ultima vreme acolo, de găștile care stau în fața blocurilor până târziu în noapte deranjând liniștea publică…. și lista poate continua.
Experiența de la clasă m-a învățat că orice obrăznicie netaxată la timp se transformă în tupeu și după asta nu mai poți controla clasa. Asta se va întâmpla și în Burdujeni dacă autoritățile tratează cu indiferență situațiile apărute în ultima vreme la noi în cartier sau dacă nu se implică îndeajuns pentru prevenirea acestor fapte care nu fac cinste nimănui.
Lasa un raspuns