Odată cu trecerea în mileniul 3, oamenii tind să se debaraseze de noțiunile care, după părerea lor, le îngrădesc libertatea. Astfel, după ce au eradicat manierele elegante care îi împiedicau să mănânce semințe la cinema sau să meargă cu mâinile înfipte până la coate în buzunare lângă o femeie, îi obligă să cedeze locul în mijloacele de transport în comun persoanelor mai în vârstă sau femeilor însărcinate, indiferent dacă locul respectiv le era rezervat sau nu, au perseverat. Mai întâi punctualitatea și-a dat obștescul sfârșit, asasinată de sfertul academic, urmată rapid de respect, deoarece nu poți respecta pe altcineva câtă vreme nu te respecți pe tine. Rămas singur, cuvântul de onoare s-a retras și el în cărțile de istorie și în romanele medievale, acolo unde o simplă strângere de mână consfințea pacea dintre două regate mult mai bine decât o fac acum toate tratatele semnate și parafate în zeci de exemplare. Astăzi, o strângere de mână nu înseamnă decât un low five mai conservator, după ce a fost o lungă perioadă de vreme un salut muncitoresc.
Acelora care cred că punctualitatea e o bagatelă, aș dori să le comunic că sunt multe locuri pe pământ unde o simplă întârziere echivalează cu declararea unui război și determină pierderea definitivă a încrederii părții lezate. Că, în pofida dictonului francez SĂ PROMIȚI E NOBIL, DAR E BURGHEZ SĂ TE ȚII DE CUVÂNT, oamenii au un singur cuvânt de onoare și acesta dispare odată cu prima promisiune neonorată. Dar mai presus de orice, că respectul adevărat nici nu se cere, nici nu se acordă, el există numai dacă e câștigat prin fapte.
Din trecuturile încețoșate ne vine expresia PUNCTUALITATEA ESTE POLITEȚEA REGILOR, expresie care demonstrează că nu există nimeni care să fie scutit de respect şi cu cât poziția socială te îndreptățește la mai mult respect, cu atât mai mult ai datoria de a-i respecta pe cei care te respectă.
10.10.2013
Cristian Tonolla
Lasa un raspuns