Dramele întâlnite în Vama Siret sunt cutremurătoare. De curând, o astfel de poveste a fost întâlnită și prezentată de către Camelia Iordache, reprezentant al Salvați Copiii Suceava. Aceasta a prezentat drama unei fetițe în vârstă de 14 ani, care și-a pierdut mama și frățiorul de doar patru ani, împușcați în Mariopol și care și-a reîntâlnit tatăl în Vama Siret.
„De când a început războiul am mers la fiecare sfârșit de săptămână în punctele din Siret sau Rădăuți, în care @Salvați Copiii are proiecte pentru suportul copiilor refugiați. Niciodată nu am venit cu povești aflate sau simțite pentru că mereu am evitat să intru în intimitatea lor din două motive:– în primul rând pentru că am constatat că cel mai mic semn de înțelegere sau compasiune dărâmă instant micul zid de putere pe care îl au cei ce reușesc să își adune toate forțele pentru a merge mai departe. Nu pot și nu vreau să se desfacă iar în mii de bucăți și să fie nevoiți să se reclădească iar și iar;– în al doilea rând pentru că îmi sunt suficiente privirile pierdute, pe care le au atunci când cred că nimeni nu îi privește, ca să intuiesc grozăvia care e în viața lor.
Astăzi am decis să spun o poveste, nu pentru că mi-aș fi schimbat principiile, ci pentru că simt că am început să fim nedrepți cu oamenii aceștia, că empatia și compasiunea au început să dispară pe fondul unor preocupări personale și, poate, naționale, justificate. E adevărat că și nouă a început să ne fie greu dar nu cred că ne rezolvăm problemele dacă alegem să fim critici.Totul a început aseară când, pe grupul de coordonare de pe whatsapp, a apărut o informare despre o situație deosebită ce necesită suportul mai multor instituții și organizații, al mai multor specialiști. Așa cum ne-am obișnuit deja, răspunsul a fost prompt.Azi, când am ajuns la cortul organizației, un tată își aștepta fetița de 14 ani, cu sufletul la gură și cu lacrimile șiroindu-i pe obraz. Doar cu ea a mai rămas după ce cartierul de case din Mariopol, în care erau soția și cei doi copii, a fost bombardat pe 12 martie. Până atunci au stat în beci și au ieșit pentru puțin timp ca să se aprovizioneze. Mama și copilul de 4 ani au fost omorâți. Tatăl, marinar de profesie, a fost blocat pe navă și nu a reușit să ia legătura cu familia până ce nava nu a acostat la Constanța. Fetița care a reușit să scape din bombardament a venit însoțită de bunica până în vama Siret.Nu pot să pun în cuvinte bucuria și disperarea care era pe fețele lor. Nu știu dacă tatăl și bunica au încetat să plângă măcar pentru câteva minute. Nu cred că vor uita ușor despărțirea pe care au trebuit să o suporte iar, când bunica s-a întors în Ucraina. Nu știu ce e în mintea și sufletul copilei dar ceea ce știu este că azi ea a fost cea care îi îmbărbăta pe adulți și că cicatricea de pe fața ei îi va aminti mereu de coșmarul prin care a trecut. Nu cred că voi uita vreodată acest sentiment de neputință și de disperare pe care l-am avut văzând și simțind ce trăiesc acești oameni.Cu toate acestea, astăzi au văzut ce înseamnă empatia și compasiunea pentru că translator, psiholog, asistent social, pompier, jandarm, voluntari au fost acolo pentru a-i ajuta, cu decență și profesionalism, să facă toate demersurile legale pentru preluarea fetei de către tată.
Nu am reușit să ridic aparatul decât atunci când au plecat … din respect pentru suferința lor”, a relatat Camelia Iordache.
#SuceavaLIVE
Lasa un raspuns