În copilărie, confruntat cu o realitate care nu-mi plăcea, mi-am găsit refugiul în cărți, indiferent care gen la început, dar descoperind Science Fiction, devorator de ficțiune după aceea. Norocos să fiu talentat la limbi străine, am devenit curând abonat la Biblioteca Americană și la cea Britanică, de unde am împrumutat sute de cărți de profil, din păcate netraduse niciodată și in limba română. Aceste cărți m-au invățat foarte repede diferența dintre imaginație și visare, ajutându-mă să fac mai ușor deosebirea dintre realitate și dorință.
Am știut că comunismul nu are șanse reale de existență în prezent pentru că am putut face o comparație între cel utopic, atât de pregnant inclus în cărțile lui Efremov și ceea ce vedeam în jur și m-am orientat către filozofii interioare care să ma ajute să navighez prin furtunile vieții. Aceste filozofii m-au ajutat mai târziu să înțeleg altceva din diverse romane sau space opera care au impresionat cititorii, Ciclul Fundației, Ciclul Ender sau Dune fiind numai câteva exemple. Dar până în ziua de azi mă întreb câți alții au înțeles mesajele acestor cărți? Sigur, e nevoie să tratezi ceea ce citești cu seriozitate, încercând pe cât te duce imaginația să te transpui în acțiunea lor, dar dacă reușești, ți se deschid orizonturi vaste de libertate, locuri speciale unde poți fi cu adevărat cine dorești.
Poate sunt eretic și în ceea ce privește Religia BOR chiar sunt, dar pentru mine, Herbert, Asimov sau Clarke și lista ar putea continua, nu sunt deosebiți de Dumnezeu, deoarece și ei sunt creatori de lumi, indiferent dacă iluzorii. Tuturor acelora care au descris lumile îndepărtate improbabile dar posibile, respectul meu.
Lasa un raspuns