Iluzia deziluziei

Toți suntem oameni dar nici măcar gemenii identici nu sunt la fel. Ne separă atât de multe amănunte încât până și enumerarea lor ar fi o muncă de Sisif, dar avem în comun o trăsătură, empatia, care poate fi la fel de bine calitate sau defect. Empatia este doar un temen scolastic pentru capacitatea cuiva de a simți alături de altcineva, sentimente, dureri sau regrete care aparțin celuilalt. Sigur că există extreme, cazul studentei australiene care s-a sinucis deoarece pe o colegă o părărsise iubitul fiind paroxismul acestei trăiri, dar în mod normal n-am întâlnit încă un om care să moară de foame pentru că vecinul n-are bani de pâine.
Această asumare a viselor sau supărărilor altora semnalează însă un deficit real la nivelul trăirilor proprii, o lipsă de evenimente la nivel emoțional. Raționali, îndepărtăm din viața noastră riscurile inutile dar, partea noastră emotivă are nevoie de adrenalina care derivă din prezența riscurilor așa dăm năvală la riscurile altora, cu cât mai mari, cu atât mai bine, deoarece sunt ale lor nu ale noastre. Din păcate, socoteala de-acasă nu se potrivește niciodată cu ce se întâmplă în realitate. Visul la care te înhami nefiind al tău nu conține rațiunea cu care ești obișnuit, cel care îl nutrește nedorind să țină seama de posibilități sau de barierele ce stau sau pot apărea în drumul către visul său. Când acesta dă greș, pentru că dă mereu greș, deziluzia visătorului este de multe ori mult mai mică decât a ta deoarece el este neinfluențat de rațiune. El va suferi o perioadă scurtă după care va începe să viseze altceva, pe când raționalul va petrece multă vreme încercând să găsescă un motiv rațional pentru lipsa rațiunii.
Iluzia deziluziei este exact diferența dintre real și închipuit, pentru că rațional suntem scutiți de deziluzii proprii, le trăim plenar pe ale altora.