Probabil că nu ați construit castele de cărți de joc în copilărie, dar ați văzut asemenea curiozități prăbușindu-se la cea mai mică atingere sau adiere de vânt, așa cum se mai prăbușesc ele și din cauza propriei greutăți. Construirea unui castel pare neinteresantă și fără finalitate, dar dacă vă uitați la puținii oameni care fac așa ceva, veți descoperi că toți au cariere de succes în orice fac, pentru că învățând să ridici castele, înveți de fapt să iei mereu în considerare toți factorii adverși construcției respective.
Castelele te învață repede că orice factor de stres trebuie divizat către mai multe susțineri, indiferent dacă este vorba de echilibru sau greutate, că orice structură are exact puterea celui mai slab dintre componente. Vedem în jurul nostru firme mari care dau faliment aparent inexplicabil și rareori ne obosim să vedem ce le-a dărâmat, deoarece considerăm asta neconcludent. Dacă am cerceta, am fi real uimiți de cât de minor a fost motivul.
Exemplul cel mai potrivit mi se pare cel al unei companii de import-export, care la începutul anilor ’90 importa din Grecia citrice și măsline cu vaporul, având desfacere în toată țara. Rodul unui manager foarte bun și al unei echipe de agenți comerciali inimoși, compania a crescut și patronii au decis angajarea unui șef mai mare, peste managerul de până atunci. Acesta a venit și a făcut reguli acolo unde era bunăvoință, a impus limite care să micșoreze cheltuielile companiei și a pus între el și restul angajaților o secretară. Rezultatul, cum era normal, faliment în 4 luni. Primii care au plecat au fost agenții pricepuți, a urmat managerul și șeful cel mare a rămas cu câteva mii de tone de citrice, care s-au stricat în depozite.
Dacă într-un castel de cărți de joc poți teoretic să înlocuiești orice carte cu altă carte, în viață descoperi foarte repede că unii oameni sunt de neînlocuit. Din păcate, descoperi asta numai după ce îi pierzi.
Lasa un raspuns