Menuet

Ne lovim mereu în viață de pereți invizibili, legi nescrise, cutume și reguli locale ale unor bresle. Judecători, diplomați sau politicieni se învârt într-un cerc închis de oameni care cunosc dialectul special al breslei respective, dialect care deși este alcătuit din cuvinte românești, sună a păsărească pentru urechile profanilor.

Ne uităm cu mirare la declarații bombastice la televizor și ne crucim pentru că nu putem înțelege de ce spun ce spun diverși politicieni, deoarece aparent ceea ce susțin nu are niciun sens. La haos își aduc aportul zeci de analiști politici, care produc tot felul de scenarii, după ureche, pentru ceea ce ar putea însemna declarațiile respective.

Politicienii pot învăța acești pași obligatorii și după ce ajung aleși în diverse funcții, dar serviciul diplomatic este atât de strict încât rareori cineva care n-a fost în sistem ani de zile, mulți ani, este numit într-un post sensibil. Din păcate, dacă serviciul diplomatic își protejează activitatea școlind îndelung reprezentanții tării, partidele nu au luxul acesta și aruncă în luptă oameni total nepregătiți și acest lucru se vede.

Nu știu cât va mai dura până vom avea politicieni pregătiți pentru lumea politică sau aceasta va deveni transparentă, pe înțelesul tuturor și deci accesibilă tuturor. Nu știu nici dacă se va întâmpla vreodată, dar îmi doresc să înțeleg și eu, măcar o dată, ceva din păsăreasca declarațiilor politice. Dar cum asemenea dorințe sunt sortite neîmplinirii, la bătrânețe mă gândesc să mă apuc să învăț pașii pentru menuet.