Există cu certitudine o piață în continuă creștere pentru scenarii apocaliptice, multe ziare sau televiziuni avându-și baza de operare în zona lui dacă și poate. Rând pe rând, ziariștii renunță la dificila muncă de acumulare a faptelor necesară unei relatări veridice pentru a trece în tabăra acelora care fabulează scenarii și inventează știri. Mergând într-un echilibru instabil pe limitele legii, își camuflează inepțiile în spatele unor surse niciodată cunoscute, surse care, normal, sunt vinovate dacă știrea se dovedește, cum e și real, o făcătură.
Libertatea Presei se dovedește pe zi ce trece o lege bună aplicată prost, deoarece în loc să protejeze ziariștii care descoperă fapte reprobabile, protejează minciuna. Bârfe de cârciumă ajung știri naționale, între o preluare și alta dispărând dacă sau poate, și lucrurile devin serioase atunci când aceste informații intră în discuția publică. Cine mai are timp să urmărească o știre, mai ales că nimeni nu dă năvală să anunțe că a fost o greșeală? După principiul – nu iese fum fără foc – cariere de jurnaliști, procurori sau polițiști sunt distruse cu o simplă perdea de fum produsă de o mână de detractori. Deși nimeni nu ia în seamă aceste basme atunci când le văd, e de-ajuns ca un vecin sau un amic de bere să le povestească convins, ca raportul adevăr-minciună să se răstoarne.
România s-a înscris pe o pantă accentuată care duce la ignorarea realității, care ne va duce destul de curând la poziția din care vom fi spectatorii propriei vieți.
Lasa un raspuns