Am renunțat la comentariile politice, deoarece nu găsesc nicio plăcere în căutarea unei urme de logică într-o lume a haosului. Cei 25 de ani postrevoluționari au făcut din România un alambic al neputinței, în care cei care nu pot îi conduc pe cei care nu vor să știe. Am avut o mână de politicieni de care n-am știut să profităm la timpul potrivit pentru că eram prea speriați de libertate, ca mai apoi să fim atât de rușinați de greșelile făcute încât să devenim dezinteresați de democrație.
Plivirea grădinii din Piața Universității de către bâtele minerilor și confiscarea mandatului de premier al lui Petre Roman de către un Ion Iliescu dedicat valorilor Moscovei au constituit decesul democrației românești. De acolo s-a produs ruptura care a generat situația macabră în care alegem deputați și senatori care să gândească legi pentru popor, dar aceștia odată aleși, devin demnitari și se ocupă numai de interese personale. Vedem alianțe politice bazate exclusiv pe interese particulare, parlamentari care se votează semizei și o ascendență a fenomenului nenatural în care instituții ale statului român atacă în forță cetățeni români, pentru a impune interese particulare. S-a instituit deja credința că poți face orice vrei câtă vreme există posibilitatea legală, deci o lacună în Constituție, care să-ți permită s-o faci. Nu contează cum și de ce au ajuns la București aleșii noştri, pentru că odată ajunși în Palatul Parlamentului dau fuga să se înregimenteze într-o tabără sau alta numai ca să își poată negocia trecerea de la unii la alții cât mai profitabil.
Există politicieni de stânga, de centru și de dreapta doar pentru a putea exista mai multe grupuri de interese, nici măcar unul nefiind interesul național. În fapt, sunt foarte puțini aceia care n-au schimbat niciodată culoarea steagului sub care defilează. Acești politicieni curcubeu își schimbă discursul electoral de la campanie la campanie, nu au lealități și nici obligații față de partidele care i-au propulsat, deoarece fiecare dintre ei se consideră un Napoleon chemat să conducă. Absenteismul voluntar, dorința de a nu participa la trialurile prin votare din dorința de a putea da mereu vina pe alții pentru propriile greșeli, este însă motivul pentru care am ajuns în această situație. Românii sunt în această situație pentru că asta au dorit, exact ca un om care își taie un picior ca să se poată plânge veșnic că e olog.
Lasa un raspuns