Întâlnim uneori în viață persoane pe care le credem deosebite și facem eforturi să ne apropiem de ele pentru a beneficia și noi, măcar în parte, de lumina ce pare să le înconjoare.

Din păcate, apropierea ne dovedește destul de curând că ne-am înșelat și că strălucirea respectivă provine din ochii noștri, din voința noastră de a-i vedea strălucitori și nu din calitățile lor. Foarte puține asemenea modele rezistă la o analiză atentă, dar când ai norocul să găsești unul, descoperi că toate dezamăgirile de până atunci au avut rolul doar să te pregătească pentru a recunoaște un asemenea model.

Există părți bune și părți rele în fiecare dintre noi, iar dacă există ceva caracteristic omului, acest lucru este greșeala. Dacă greșeala făcută din ignoranță este scuzabilă, nu la fel stau lucrurile cu cea intenționată, dar cea mai blamabilă este greșeala săvârșită de cineva care este învățător, preot sau filozof, care propăvăduiește binele, dar în particular face rău.

Există erori de judecată, căi ce nu duc nicăieri și vise imposibile care ne târăsc cu ele în suferință și nemulțumire. Câtă vreme ne aparțin sunt normale, duc la experiența noastră de viață, dar când ele sunt induse de cei pe care îi ascultăm, ne pierdem încrederea în noi înșine, dar și încrederea în oameni. Cu fiecare asemenea recul, ne trezim alienați de societatea din care facem parte, închiși într-o agorafobie spirituală din care nu mai îndrăznim să ieșim. Sătui să fim judecați de persoane malițioase pentru vina de a gândi altfel decât media, ne exprimăm gândurile tot mai rar, mai preocupați de măștile pe care trebuie să le purtăm ca să avem o viață comodă decât de altceva.

Problema măștilor este că purtate prea mult, au tendința de a deveni permanente, nu de puține ori fiindu-mi dat să întâlnesc foști oameni deveniți cetățeni, care îmi explicau de ce nu sunt bune idealurile care îi motivau altădată. Problema societății noastre nu este aceea că nu avem învățători, ci aceea că învățătorii consideră că ei înșiși sunt scutiți de a urma învățăturile proprii. După principiul comod care spune că trebuie să faci ce spune popa și în niciun caz ce face el, fiecare diriguitor de ceva, parohie, clasă de școală sau punct de lucru, impune niște reguli de care el însuși se consideră scutit.

Modele negative există prea multe pentru a fi enumerate, dar norocoșii au din când în când parte de câte o excepție, care să le aducă aminte de cine sunt ei cu adevărat și ce-și doresc în viață.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.