Duminică, 16 noiembrie, vocea poporului a mai străbătut o dată până la urechile demnitarilor, cutremurând definitiv credința acestora în sondaje și politologi. Felul în care s-a votat a redemonstrat atașamentul românilor pentru valorile democrației și dorința lor de a se integra valorilor europene.

Nu e prima dată când reușim să impunem un președinte venit din afara cercului de influență al PSD-ului, dar poate de această dată nu-l vom mai lăsa singur în lupta cu inerția sistemului. Spiritul schimbării pe care ne-o dorim nu trebuie lăsat să adoarmă și noi trebuie să ne fi maturizat suficient ca să nu-l mai lăsăm pe Președintele nostru să lupte singur pentru noi toți.

Trebuie să încetăm să ne alegem periodic câte un miel frumos, căruia să-i aruncăm în spinare crucile nevoilor noastre, ale speranțelor noastre și să așteptăm apoi să vedem unde își va da obștescul sfârșit. Nu cred că mai e nevoie să vă spun că Președintele Iohannis poate fi sacrificat în direct la televizor în prima zi de mandat de către Parlament, dacă guvernul Ponta mai are majoritatea parlamentară cu care se laudă. Că în cazul de mai sus la Cotroceni va ajunge Tăriceanu și nu Ponta, cred că nu mai e un secret pentru nimeni cât de liberal e acesta.

Am reușit cumva să ne mobilizăm și să votăm și indiferent dacă am votat pro Iohannis sau anti Ponta, rezultatul este unul important. Atât de important încât până și Victor Ponta a fost nevoit să recunoască că poporul are întotdeauna dreptate. Poate îl ajutăm să-și aducă aminte că poporul dorește un Parlament cu 300 de parlamentari, dacă se poate patrioți, dacă nu, măcar muncitori și cinstiți.

Avem nevoie să ne amintim rolul Președintelui în statul român, mai e nevoie și de ceva bun simț, de puțină răbdare și de multă, de foarte multă muncă. Fiecare dintre noi are de ales dacă rămâne tributar sistemului de asistență socială al PSD-ului sau alege să muncească, orice și oriunde poate, pentru sine și familia lui.

Suntem cu toții la un nou start, haideți să urcăm Golgota în varianta 2.0, adică să ducem cu toții crucea noului miel, mai ales că nu e sigur crucea lui. Klaus Iohannis este chemat să fie Președintele nostru, chemat de noi, așa că nu mi se pare deloc anormal ca noi să fim poporul lui. Nu încep să-nvăț germana și nici nu mă atrage o altă religie, deoarece l-am ales pe Klaus Iohannis pentru ce va fi, Președintele românilor și nu pentru că-mi place salamul de Sibiu.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.