Realitatea politică a României este atât de ireală încât e pe cale să ajungă un volum de ficțiune socială în care un număr limitat de autori desenează scenarii iraționale numai pentru a afla până unde se întinde rezistența milioanelor de alegători.

Am văzut în 25 de ani atât de multe idei ciudate puse în practică încât începusem să sper că s-au terminat dar Premierul a ținut să mă contrazică. Refuzul demisiei lui Darius Vâlcov pe motiv de interes național m-a năucit deoarece mi-e greu să cred că nu mai există un alt expert, eventual unul curat, care să termine noul Cod Fiscal. Necesitatea de a ține un corupt pentru a face acest cod este cel puțin bizară și ridică întrebări multe și logice despre ce vom mai vedea în viitor.
În pofida mult trâmbițatului neamestec al puterilor în stat, Parlamentul continuă să pună lesă DNA-ului de fiecare dată când acesta cere ridicarea imunității persoanelor agreate de Putere și se ocupă de legi necesare cum ar fi Big Brother sau Timbrul Cultural. Cruciada anti Băsescu continuă parcă mai aprigă decât pe vremea când respectivul era Președinte, atât direct cât mai ales indirect. Scenariul denunțurilor provocate de arestări a devenit transparent ca și direcția în care se îndreaptă. Tot mai mulți arestați părăsesc arestul pentru o libertate controlată, în confortul caselor ridicate din fraude mai mult sau mai puțin dovedite, ridicând o întrebare din ce în ce mai presantă și anume de ce alții sunt menținuți în condiții precare deși nu mai prezintă nici măcar urmă de pericol pentru societate?
Mai am și o altă nedumerire, de ce insistă guvernul Ponta să impună niște reguli pentru viitoarele guverne? Dincolo de câștigul politic al promisiunilor populiste, există o strategie care să-i readucă la putere? Există o legătură între prășirea buruienilor dreptei și o viitoare alianță USD-PNL cum pare să indice coabitarea exemplară dintre Victor Ponta care face ce vrea și Klaus Iohannis care face ce poate? Nu cred că răspunsul contează cu adevărat dar sunt sigur că un popor are cu atât mai multe probleme cu cât își pune mai puține întrebări.
Sunt convins că ceva este greșit în etimologia cuvântului premier, pentru că am descoperit că, cel puțin în România, premier nu este o prescurtare a denumirii de prim-ministru ci denumirea unui om preocupat de premiere, de lucruri care nu s-au mai făcut până acum și asta, nu pentru că ar fi bune de ceva sau măcar necesare, ci pentru că poate.

Despre autor

Postari asemanatoare

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.