Cu toate acestea însă cuvântul OM înseamnă pentru mine mult mai mult.
Deși n-am trecut prin viață foarte mult și n-am dat piept cu multe greutăți, am încercat să mă încojor de mulți oameni de la care să învăț ceva.
Îi am în suflet și astăzi pe oamenii care au ales să nu renunțe, indiferent de situație, la titlul de OM.
De mici ni se spunea că în viață trebuie sa fii OM, trebuie să respecți, să ajuți, sa știi ce și când să vorbești, să știi să te bucuri și să suferi împreună cu aproapele tău. Dar e ciudat că lumea astăzi s-a transformat într-un teatru de orgoliu și de rătacire și este plină de „neoameni” care vorbesc despre omenie.
Nu fac judecăți de valoare și nu împart oamenii în categorii, însă susțin cu tărie că un OM se diferențiază de celelalte persoane.
Să fii OM e încercarea cu care vii pe lume, însă nu de fiecare dată reușești.
A fi OM este o artă pe care unii, deși sunt ființe umane, nu o stăpânesc. A fi om înseamnă să te uiți în oglindă, să conștientizezi ceea ce simți, să te întorci spre ceilalți, iar când îi privești sau îi asculți, să înțelegi ceea ce simt, să le înțelegi trăirile și să le respecți.
A fi OM înseamnă să știi să-i vorbești ministrului care a venit într-o vizită de lucru la tine în comună, la fel cum înseamnă să știi să-i povestești care sunt ultimile noutăți, bătrânului din livadă pe care l-ai surprins culegând ultimile mere de anul acesta.
În clipele de supremă fericire, dar şi în cele de incertitudine e bine să conştientizăm că ceea ce contează e calitatea de fi şi de a rămâne OM. Ea îl deosebeşte pe individ dintr-o colectivitate şi îi conferă facultatea de a fi unic, deosebit, irepetabil, superior.
„Ce OM a fost!” Ce sentiment de admiraţie simţim când spunem cuvintele acestea frumoase despre cineva înzestrat, care a făcut un lucru deosebit şi n-a uitat ca inima să-i fie mare.
Poate s-a înțeles ceva din tot ce am scris și poate vă întoarceți la propriul suflet, uitat acolo, într-un ungher și realizați că trupul nostru este templul sufletului și nu doar o cutiuță căreia să îi vrem binele cu orice preț și care e pustie…
Astăzi, prețiose sunt bunurile materiale, pe care le poți utiliza la infinit, căci ele nu au suflet ca să perceapă ce fel de OM ești și să rupă legatura cu tine. Si oare ce va fi dacă într-o bună zi, vom ramâne doar cu aceste bunuri materiale?
Nimeni n-a spus că viața e ușoară, însă mulți ne-au asigurat că merită trăită.
Așa că, de ce să nu fim oameni?
Lasa un raspuns