Cum persoana la care se referă nu este încă ultimul OM de tip vechi despre care putem vorbi, iar serentatea cu care vorbește despre timpurile de restriște prin care a trecut, m-am gândit să le ofer lor, acelora care au supraviețuit, un gând bun la final de Crăciun 2015.
E o adevărată binecuvântare să cunoști unul din supraviețuitorii lagărelor și închisorilor comuniste, deoarece, orice ar fi făcut în restul vieții sale, omul respectiv este întotdeauna rezervat, aproape taciturn, mai expresiv în gesturi sau priviri. Personal mă bucur de prietenia unui om de o valoare rară, plasticianul Radu Bercea, el însuși victimă a represiunii comuniste pentru câțiva ani, care se exprimă mult mai ușor în culorile tablourilor sale sau în liniile fine ale caricaturilor sale decât în cuvinte. Puținele lucruri pe care le poveștește despre vremea respectivă sunt, în general, evocări ale fraților săi de restriște, cei care l-au modelat pe tânărul Radu în omul care a ajuns să fie.
Întâlnirea unui asemenea model este ca o neașteptată găleată de apă rece, primită în cap într-o zi de caniculă toropitoate. Ești ud dar fericit pentru că cineva ți-a amintit că mai există și alte valori decât cele materiale, valori care te pot ajuta în viață mai mult decât marele premiu al loteriei. Caracteristica comună a supraviețuitorilor este condescendența, o omenie ce pare indiferență față de ceea ce te preocupă pe tine, pentru că ei știu cât de importanta este viața. Dacă foștii lor colegi de lagăr decedați mai au parte de câte o menționare din când în când, nimeni nu vorbește despre cei care au rezistat ani de zile în infern. Marginalizați în timpul comunismului ei au rămas la limita recunoașterii și după 1990, doar că unii au reușit prin valoarea lor să se ridice la nivelul meritat. Toți și-au găsit metodele potrivite pentru a spune ce aveau de spus, ați fi uimiți să aflați câte nume importante azi au fost frați de lanț cu Radu Bercea, dar e viața lor și dacă ei preferă să treacă sub tăcere acea perioadă, e dreptul lor, plătit cu sânge.
Radu Bercea și-a găsit liniștea sufletească abia după ce din condeiul său au ieșit caricaturile în care a povestit, pentru cine vrea să simtă, calvarul lagărelor. De atunci, sufletul său este liber să zboare în aquarelele-i minunate, în tablourile realizate în maniere inovatoare sau în ilustrarea nenumăratelor cărți ale poeților sau scriitorilor care îi cer ajutorul. La 76 de ani Radu Bercea este, în mileniul trei, întruchiparea perfectă a ”domnului” din renumita perioadă interbelică, o figură marcantă în viața culturală al orașului în care locuiește, Gura Humorului și a Bucovinei.
Lasa un raspuns