Atât Biserca Ortodoxă cât și comunismul au încercat în trecut să schimbe definiția personalității, cu oarecare succes, făcând ca „personalitate” să fie o sumă de reguli fixe. Personalitatea cuiva era recunoscută numai atâta vreme cât se încadra în limitele arbitrare fixate de societate, orice opinie sau faptă comisă în afara acestor reguli fiind taxată vehement, ba chiar violent, uneori. În mileniul trei factorii „egalizatori” s-au schimbat, lăsând locul guvernelor și culturii consumiste. Astfel, elementul personal din „personalitate” este tot mai puțin important în judecățile de valoare ale individului, el fiind nevoit să-și judece nevoile și comportamentul în funcție de Legi impuse și nu de personalitatea sa.
Impunerea regulilor de comportament „civilizat” de către factori politici, religioși și/sau militari duce la alienări ale personalității care se pot dovedi foarte nocive în viitor. Ultima dovadă, aceea a „impunerii” prezenței mahomedane în Europa în pofida sutelor de ani de războaie și atrocități ale acestei populații exact în aceste locuri, ridică o întrebare legitimă și anume „cine” face aceste noi legi și „de ce”? Dacă interesele de stat cer aducerea de muncitori străini, aceasta se poate face civilizat și selectiv dar nu se poate face cu ignorarea drepturilor cetățenilor proprii, fără consultarea lor. Punerea în fața unui fapt împlinit nu este o soluție iar forțarea acestei prezențe mahomedane pe teritoriul altor state este o ilegalitate.
Pe zi ce trece Europa se comportă ca un stat suzeran, impunând statelor membre dar mai ales celor ținute la granița ei, legi care nu sunt în Constituția lor prin care încalcă flagrant suveranitatea statelor respective. Într-un prelungit număr de dresaj, ni se tot ridică bățul peste care trebuie să sărim pentru a accesa o Europă care deja s-a schimbat din temelii și un spațiu Shenghen nefuncționabil. Că demnitarii noștri n-au timp sau nu vor să vadă asta, nu-i nimic nou deoarece ei nu se trezesc decât atunci când își votează lor drepturi iar un Guvern „educat” la Bruxelles n-o va face cu siguranță.
Cred că e necesar ca personalitatea să redevină ceva mai particulară, ca fiecare dintre noi să înceapă prin a determina ce poate înainte de a hotărî ce vrea și să-și stabilească etapele necesare îndeplinirii țelurilor personale. E plină societatea de oameni pregătiți în specialități care nu mai sunt căutate, deoarece tinerii se duc la facultăți care produc șomeri, taximetriști și vânzători în bazar. E cazul probabil să ne reamintim că nu suntem toți la fel.
Lasa un raspuns