Trăind într-o societate care îi pune de mici să aleagă între „a fi” și „a avea”, majoritatea tinerilor aleg să meargă pe mână câștigătoare a verbului „a avea” și uită că pentru a avea, trebuie ca mai întâi să fii. Societatea nu-i mai educă în acest sens. Unii dintre ei bănuiesc adevărul și intuiesc că acesta nu se află în contul din bancă. Dar totuși, familia, cât și prietenii le spun altceva. Iar când vine vorba despre această problemă, școala secolului XXI, preferă să tacă. Astfel, tinerii zilelor noastre ajung să se preocupe doar de devenirea lor materială. Subjugați imaginii cotidiene, deodorantul folosit devine mult mai important decât orice trăire spirituală. Interacțiunea cu ceilalți, nu e nimic altceva decât o șansă în plus de a-i eclipsa. O generație de oportuniști, caută să eclipseze cealaltă generație de oportuniști. Cam atât!
Naivitatea, în sens clasic, a dispărut. Trece și ea prin tranziție. Îi este greu să se adapteze democrației de tip românesc. Naivitatea zilelor noastre, nu mai e demult fată mare. Poate fi orice, numai virgină, nu. Societatea actuală nu i-o permite. Ea trebuie să se adapteze unor noi reguli ce o definesc ca expresie. Naiv nu mai este sinonim cu ingenuu. Naivă, la ora actuală, este o persoană care deține prea multe cunoștințe, prea multe informații. Pentru că o ajută la nimic. Sunt ca un apendice care nu te încurcă, dar nici nu-ți folosește exagerat.
Rolul informațiilor la ora actuală este acela de a te face să depinzi de cotidian și să te țină în imediata apropiere a acestuia, să te facă să nu mai evoluezi. Nu mai există informații pe termen lung. Totul se referă la imediat și la aspectele triviale ale acestuia. Manipularea astfel exercitată asupra ta este una de circumstanță, care nu-ti oferă decât varianta unui viitor fără orizont. Un viitor spelb, care te mărginește ca ființă și potențial, unde ești aproape obligat să-ți accepți condiția ca o expresie invariabilă a firescului. Dar vorbim despre un firesc controlat de alții. Niște „alții” foarte puternici, ce au inventat acest sistem căruia ne supunem zi de zi, cu răbdare și consecvență, fiind convinși că nu avem altă alternativă. Și așa este! Cu sistemul nu te poți lupta. El trebuie dus cu zăhărelul. Orice luptă directă cu el, întâmpină prea multe pierderi. Chiar dacă în final victoria poate fi a ta, erou poți fi și fără decorații.
Principalul rol a unui sistem în care trăim, la un moment dat, este acela de a controla excesele. Iar acum trăim, în mod evident, într-o lume supra-ponderală. Ceea ce înseamnă că sistemul nu mai dă randament. E un sistem expirat. Trebuie înlocuit cu altul, care să repună în limitele normale ale unui proces de coabitare armonios. Un sistem care să ne ofere siguranța zilei de mâine. Și nu neapărat o siguranță în sens strict material, ci siguranța că atunci când mă trezesc, soarele să fie la locul lui, iar în țarcul din spatele casei să nu cresc pinguini. Prefer oile. Sunt mult mai mioritice! (va urma)
Foarte tare articolul!
Naivă, la ora actuală, este o persoană care deține prea multe cunoștințe, prea multe informații. Pentru că o ajută la nimic. Sunt ca un apendice care nu te încurcă, dar nici nu-ți folosește exagerat- iar partea asta mi-a placut cel mai mult! Adevarat!