Bucovina este locul unde frumusețea naturii vibrează la unison cu cântul şi jocul popular, unde doina şi balada-şi caută identitatea prin trecerea timpului, unde oameni şi locuri trăiesc în armonie şi pace Dumnezeiască, indiferent de naționalitate, ascultând clopotele ce chemă din teluric veşnicia.

Dragos HutuleacFolclorul acestui spaţiu are o însemnătate deosebită, conturată de faptul că Bucovina, a fost ruptă nevolnic de „Patria mamă”, fiind nevoită să-şi menţină identitatea prin artă, cultură, învăţământ, dar în primul rând prin cultura celor mulţi, a oamenilor simpli, creatori, păstrători şi transmiţători ai artei şi culturii populare cu toate genurile şi formele de manifestare. Astfel, Bucovina este creatoare şi păstrătoare a unui tezaur de o mare bogăţie culturală ce cuprinde toate genurile artei populare cu valenţe autentice, marcate de spiritualitate şi trăire în comuniune cu natura.

Creaţia populară a fost şi armă de luptă împotriva regimului habsburgic care, în repetate rânduri a încercat să-şi impună cultura în teritoriile locuite de români. Folclorul și creaţia cultă au militat şi au trezit conştiinţe, au călăuzit masele largi în lupta pentru identitate şi emancipare culturală, pentru românism în Bucovina.

Comparând creaţia folclorică românească cu cea a altor popoare sesizăm o frumuseţe specifică, aparte. George Enescu spunea despre folclor că „este perfect”, iar Bela Bartok afirma: „Folclorul românesc merită să suscite admiraţia tuturor muzicienilor din Europa… muzica este tot ce se poate închipui mai perfect, mai desăvârşit şi mai variat în ceea ce priveşte plăsmuirea artistică; puterea sa expresivă este nebănuit de mare. Fiecare cântec popular este modelul autentic al perfecţiunii artistice de cel mai înalt grad”. Creaţia populară are trăsături specifice, în raport cu creaţia cultă, trăsături care se întrepătrund sau se condiţionează reciproc.

Transmiterea orală constituie dovada apartenenţei unei colectivităţi faţă de creaţia spirituală, pe care o consideră un „bun” moştenit şi transmis generaţiilor viitoare prin viu grai. Schimbări de atitudine se pot observa atunci când se preia o creaţie din altă zonă geografică. Produsul cultural va fi repede prelucrat şi adaptat stilului noii regiuni. „În memoria fiecărui membru al colectivităţii, o creaţie trăieşte sub o formă generală: ia naştere, de fiecare dată, în timpul interpretării, este recreată, aportul interpretului fiind mai mare sau mai mic, în funcţie de talentul şi dispoziţia sa, dar permanent în spiritul tradiţiei muzicale a grupului din care face parte. Amprenta tradiţiei este foarte importantă atunci când transmiterea se face pe cale orală, ca în cazul folclorului” (Gheorghe Oprea). Circulaţia mesajului artistic se face între diferite medii şi de multe ori suferă modificări, ceea ce face ca unele lucrări să fie notate, pentru a-şi păstra autenticitatea.

Având un caracterul colectiv, termenul a fost greu de definit deoarece cei ce se ocupau de studierea folclorului erau familiarizaţi cu creaţii culte individuale. Romanticii considerau folclorul ca o emanaţie spirituală a întregului popor, iar actul creaţiei era necunoscut. Actul creaţiei folclorice este individual, dar îmbracă atitudinea colectivităţii din care face parte. Acesta aparţine grupului şi are un limbaj cristalizat în timp, purtând amprenta civilizaţiei, a mediului, climatului politic, geografic şi psihic. Opera artistului popular este condiţionată de atitudinea colectivităţii, care impune autenticitatea şi fidelitatea mesajului artistic care se perpetuează în timp. Creaţia, preluată de grup, devine un bun colectiv şi fiecare individ se regăseşte în ea, o adaptează propriului limbaj, fără a schimba sensul original. Astfel se obţin variantele şi creaţia folclorică dăinuie peste ani. De remarcat este faptul că modificările ritmico-melodice sau ornamentaţia sunt importante, ţinând cont de dimensiunile reduse ca desfăşurare a creaţiei populare, constituie o dovadă de gust şi rafinament artistic. Creaţia populară nu este una închisă. Interpretul însă de multe ori îşi aduce contribuţia personală la forma lucrării populare, şi aceasta pătrunde în colectivitate ca bun al acesteia. În acelaşi timp, ideile, sentimentele pe care le exprimă trebuie să fie înţelese de toţi membrii colectivităţii. De aceea, folclorul autentic este o carte de înțelepciune pe care o poate deschide orice om cu inima curată.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.