Astfel, în cazul unui proprietar, persoană fizică sau persoană juridică, de mijloc de transport care face obiectul înmatriculării/înregistrării în România şi care înstrăinează/dobândeşte mijlocul de transport prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege, organul fiscal are obligaţia înregistrării actului de înstrăinare sau de dobândire în Registrul de evidenţă a mijloacelor de transport supuse înmatriculării/înregistrării. Documentele translative ale dreptului de proprietate asupra mijloacelor de transport încheiate anterior datei de 1 ianuarie 2016 se utilizează şi după această dată în relaţia cu autorităţile/instituţiile/serviciile publice centrale sau locale.
Cu privire la domiciliul fiscal al vânzătorului şi cumpărătorului, modificarea legislativă prevede că, dacă ambele părţi au domiciliul fiscal în România, actul de înstrăinare-dobândire a mijlocului de transport se prezintă de persoana care înstrăinează, în original, precum şi patru fotocopii ale acestuia, cu menţiunea „conform cu originalul”, documente care se utilizează astfel:
- exemplarul original rămâne la persoana care dobândeşte;
- un exemplar rămâne în arhiva organului fiscal local la care este luată în evidenţa fiscală persoana care înstrăinează;
- un exemplar rămâne la persoana care înstrăinează proprietatea;
- un exemplar, pe care se înscrie şi de către organul fiscal de la domiciliul dobânditorului numărul de înregistrare din Registrul de evidenţă, se depune la organul competent privind înmatricularea/înregistrarea/radierea mijloacelor de transport;
- un exemplar se depune la organul fiscal local unde îşi are domiciliul fiscal persoana care dobândeşte proprietatea.
În situaţia în care vânzătorul are domiciul fiscal în România, dar nu şi cumpărătorul, în cazul unui mijloc de transport înstrăinat de către o persoană fizică cu domiciliul fiscal în România unei persoane fizice sau unei persoane juridice, după caz, care nu are domiciliul fiscal în România, persoana care înstrăinează prezintă actul de înstrăinare-dobândire a mijlocului de transport, în original, precum şi trei fotocopii ale acestuia, cu menţiunea „conform cu originalul”, sub semnătura ambelor părţi, menţionând, lizibil şi olograf, identitatea fiecărei persoane semnatare, pe fiecare din acestea înscriindu-se numărul de înregistrare din Registrul de evidenţă de către organul fiscal de la domiciliul fiscal al persoanei care înstrăinează. Cele patru exemplare se utilizează astfel:
- exemplarul original rămâne la persoana care dobândeşte;
- un exemplar rămâne în arhiva organului fiscal local la care este luată în evidenţa fiscală persoana care înstrăinează;
- un exemplar rămâne la persoana care înstrăinează proprietatea;
- un exemplar se depune la organul competent privind înmatricularea/înregistrarea/radierea mijloacelor de transport.
Pe baza actului de înstrăinare-dobândire, organul fiscal local unde se află înregistrat mijlocul de transport înstrăinat scoate din evidenţele fiscale mijlocul de transport respectiv.
În cazul dobândirii unui mijloc de transport pe bază de factură emisă de un operator economic din România sau din alt stat, precum şi dobândirea unui mijloc de transport din alt stat decât România pe baza altor documente emise din statul de provenienţă, proprietarii dobânditori declară la organul fiscal local de domiciliu mijloacele de transport, anexând copii ale documentelor certificate „conform cu originalul”, precum şi cu menţiunea „documentele anexate sunt corecte şi complete, conforme cu realitatea”, sub semnătura contribuabilului, iar în cazul documentelor completate în altă limbă decât româna, şi copii ale documentelor traduse în limba română de către un traducător autorizat. Factura este actul de înstrăinare-dobândire, care se prezintă, în cinci exemplare, ca în cazul în care ambele părţi au domiciliul fiscal în România.
Referitor la scutirile de la plata impozitului, textul de lege prevede că, în aplicarea prevederilor art. 469 alin. (1) lit. a)-d) din Codul fiscal, în cazul mijloacelor de transport aflate în coproprietate, scutirea de impozit pe mijloacele de transport se acordă corespunzător cotei-părţi din dreptul de proprietate asupra respectivului mijloc de transport. Textul de lege prevede că nu se datorează impozitul pe mijloacele de transport pentru:
- mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, văduvelor de război sau văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului;
- mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau accentuat, cele pentru transportul persoanelor cu handicap sau invaliditate, aflate în proprietatea sau coproprietatea reprezentanţilor legali ai minorilor cu handicap grav sau accentuat şi ai minorilor încadraţi în gradul I de invaliditate, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului;
- mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 (privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri), pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului;
- mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) – luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi la art. 4 alin. (1) – drepturi conferite după intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004 (Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987), pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului.
Textul de lege prevede că impozitul pe mijlocul de transport este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care deţine dreptul de proprietate asupra unui mijloc de transport înmatriculat sau înregistrat în România la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior. În aplicarea acestei dispoziţii din Codul fiscal, Normele precizează că, la înstrăinarea unui mijloc de transport în cursul anului, proprietarul acestuia transmite dobânditorului cartea de identitate a vehiculului, urmând ca apoi cumpărătorul să declare mijlocul de transport la organul fiscal local pe raza căruia are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, în termen de 30 de zile de la data actului de dobândire şi să înmatriculeze/înregistreze pe numele său mijlocul de transport la autorităţile competente. Actul de înstrăinare-dobândire se înregistrează în registrul de evidenţă menţionat mai sus. Pentru mijloacele de transport dobândite de către contribuabili până la 31 decembrie a anului curent, care au fost înmatriculate/înregistrate în România anterior dobândirii, contribuabilii dobânditori datorează impozitul pe mijloacele de transport începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor anului curent, chiar dacă nu l-au înmatriculat/înregistrat pe numele lor, după data de 31 decembrie.
Lasa un raspuns