Cum s-a schimbat la față organizația județeană a PSD-ului de când a devenit Ioan Stan președinte

Frustrările erau destul de mari în filialele locale pesediste îndeosebi pentru că domnul Nechifor, după 4 ani de odihnă în fruntea Consiliul Județean, a pierdut alegerile în fața unui Gheorghe Flutur care a înțeles de pe vremea când era mic în politică că dacă vrei să crești mare într-un partid, trebuie să fii harnic. Pe lângă acest aspect, membrii partidului social democrat de pe cuprinsul județului Suceava, aleși în diferite funcții administrative purtau în ei  nemulțumiri mai vechi, cum ar fi acelea că își rupeau opincile degeaba până la CJ Suceava ca să vorbească cu „el presidente” pentru că acesta era mereu ocupat…probabil să doarmă. Iar dacă aveau bucuria de a discuta cu dumnealui, fie primeau promisiuni deșarte, fie aroganțe nemeritate. De aceea nimeni n-a protestat și nici n-a lăcrimat când Cătălin Nechifor și-a depus demisia din funcția de președinte al organizației județene a PSD Suceava. Majoritatea au oftat ușurați. Și au mai existat membri ca mine sau Biță, care s-au lepădat de PSD după ce ideile noastre erau preluate de oamenii cu funcții în partid, ce apăreau ca din neant la ședințele organizației PSD din Burdujeni, care înainte de alegerile din 2012 se țineau Martea de la ora 18, erau folosite de ei mai departe, iar noi eram doar mângâiați pe cap promițându-ni-se un viitor de „haur” în politica suceveană. După ce au trecut alegerile, evident că nici la bună ziua nu ne mai răspundea nimeni, darămite la telefon, deși toată perioda pre-electorală aveam voie inclusiv să-i trezim din somn, mititeii de dânșii. Iar în situați similare au fost zeci de membri PSD care au ales să intre în acest partid din convingere, crezând că valoarea îi va propulsa înainte, nu pupatul în fund și banii. Evident că acei oameni au plecat din partid, chiar dacă au votat mai departe cu el. Ca o imagine generală, după alegerile din 2012, PSD-ul sucevean era ca frumoasa din pădurea adormită: zăcea și aștepta prințul s-o trezească.

Domnul Ioan Stan nu are nimic din imaginea unui prinț, dar știe că trebuie să fie harnic în munca de partid, ca să poată fi un lider mare. Astfel, odată cu instalarea domniei sale în funcție, PSD-ul a început din nou să se miște. Se țin ședințe, liderii partidelor se deplasează și în teritoriu, astfel muntele nu mai vine la Mahomed ci se duce Mahomed la munte, așa cum este corect și corespunzător, cum ne place nouă. Membrii simpli, fără funcții, se fac auziți iar liderii filialelor locale care încă se cred în basmul cu frumoasa din pădurea adormită, sunt repede schimbați ca să nu se molipsească toată filiala de așa sindrom dăunător sănătății partidului.  Ba mai mult, am aflat din sursele noastre, că liderii din conducerea actuală a partidului au învățat din nou să răspundă la telefon, chiar dacă nu e sezon electoral și ce este cel mai important: că se țin de cuvânt atunci când promit ceva. Lucru mare și rar în cazul unui partid politic, indiferent cum s-ar numi el.  Din acest punct de vedere, Ioan Stan se dovedește a fi un om pragmatic, focusat pe rezultate. E drept că nu este prea diplomat, dar PSD-ul se înmoaie atunci când este tratat cu mănuși. De aia membrii vechi își amintesc cu nostalgie de perioada când Octav Cozmâncă ținea frâiele partidului. „Era ordine și disciplină, dom`le!” Ori tocmai asta pare să facă Ioan Stan: ordine și disciplină. Numai așa un partid poate funcționa ca o echipă omogenă, cu rezultate. E o atitudine sănătoasă, care s-a dovedit viabilă ca strategie politică la alegerile din Decembrie, când Ioan Stan și-a îndeplinit toate obiectivele propuse, fără nicio emoție.

Din punctul meu de vedere, singurul capitol la care distinsul parlamentar ar trebui să mai lucreze este comunicarea, în special comunicarea cu simplii membri de partid, pentru care înseamnă foarte mult să aibe certitudinea că președintele partidului știe de existența lor. Adică cât poate fi de greu să faci un tabel în Excel cu data de naștere a fiecărui membru PSD din județ, iar o domnișoară simpatică, din TSD, să aibe ca unică ocupație sunatul fiecărui sărbătorit în parte cu următorul mesaj: „Bună ziua, distins/ă doamnă/domn! Sunt secretara domnului Ioan Stan, președintele PSD Suceava și am sunat sa va transmit urările dumnealui de la la mulți ani, sănătate, împreună cu mulțumirile pentru activitatea pe care o depuneți în partidul nostru!”?!? E un gest mic, care poate face o diferență mare. Sau cât de greu poate fi să organizezi niște evenimente caritabile în localitățile unde ai primari PSD, pentru nevoiașii locului, ocazie cu care te deplasezi până acolo și vorbești cu alegătorii despre problemele lor înafara campaniei electorale?…va fi și presa prezentă…..va fi bine, domnule Stan, credeți-mă.

Acestea fiind spuse, dacă actualul președinte al organizației județene a PSD-ului se ține mai departe de treabă, așa cum a început, în patru ani PSD-ul va fi iarăși ce a fost, sau mai mult decât atât…