Profund nedumerit de ce se întâmplă, am ridicat privirea plină de lacrimi la dânsul, după care am îndreptat-o spre cer, ca martor să-mi fie Dumnezeu pentru nedreptatea trăită. Aproape că îndrăzneam să mă revolt, că doar era democrație. La 3 ani, mă simțeam grozav de revoluționar și oscilam între a mă juca de-a Petre Roman sau Mircea Dinescu. Drept să zic, voiam mai degrabă să mă joc de-a Ceaușescu, dar nu mai era la modă, plus că văzusem cum îl împușcaseră și mă temeam de morți. Amăreala mea cea mai mare era că nu mai ajung șoim al patriei, motiv pentru care am refuzat să merg la grădiniță. Nu am avut pancartă cu #REZIST, dar credeți-mă că am rezistat până la 6 ani cu vrednicie și stoicism. Nu-mi plăcea că orânduiala capitalistă îmi luase șansa de a purta cu mândrie uniforma respectivă. Eu voiam să ajung om al muncii, cu salariu fix, oferit la timp, să pot merge la Amara, Neptun, Costinești sau Băile Felix liniștit, pe tihnă, așa cum făceau nenea Lazăr cu nevastă-sa, an de an.
„…nu mai cânta prostii, că-l mânii pe Doamni-Doamni! Omu’ o fost omorât și-i iei pacatele. Lasă-l la Dumnezău Sfântu’ să se odihnească în pace. Nu vopsăsc iștea, ce-o făcut el. Politica-i o troacă, mă băiete!”. După care m-a mângâiat pe cap și a verificat dacă nu m-am scăpat în pantaloni, ca să apuce să-i spele înainte de a veni bunica de la Humor, că era zi de piață și să nu fim amândoi luați în căruță. Nu făcusem, așa că, pentru a-l ierta, mi-a dat două mentosane din dulap.
Cuvintele le-am ținut ani de-a rândul minte nu din cauza palmei primite, ci pentru că bunică-miu rareori se exprima atât de necuviincios. Era atât de grijuliu în exprimare, încât cea mai trivială înjurătură a sa era „futu-i cerăstăul mă-sii….”.
Avea dreptate. Politica-i o troacă! Deși ar trebui să fie o activitate demnă, făcută doar de oameni responsabili, echilibrați, care să pună în prim-plan interesele românilor, aceasta este făcută de indivizi fără viziune, ca să nu zic porci, care își urmăresc interesele proprii și se numesc de stânga sau de dreapta, fără a ști ce presupune fiecare doctrină în parte. Dacă nu reușesc să-și impună interesele politic, atunci se folosesc de alegători pentru a pune presiune pe cei aflați la putere. Nimeni nu vine cu soluții practice. Au ajuns la un nivel de gândire atât de pueril încât a face opoziție este sinonim cu a sancționa orice decizie a celor de la putere, indiferent de cât este de corectă decizia luată. Ori datoria opoziției este a sprijini puterea atunci când propune ceva în folosul țării și să o sancționeze atunci când interesul țării este trădat. După cum spuneam, indiferent de poziția politică, interesul țării primează. Asta trebuie să definească un om politic, nu conflictele. Ori oamenii politici ai zilelor noastre, nu sunt caracterizați de această trăsătură. Ei preferă scandalul în locul discuțiilor, preferă să semene ură în societate decât să-și calce pe orgolii, dar cel mai trist este că oamenii simpli, alegătorii, au picat în această plasă întinsă de mințile lor perverse. Preferăm să ne urâm între noi din cauza lor, decât să-i tragem de mânecă, pe fiecare ales în parte, amintindu-i că nu l-am trimis acolo pentru a ne dezbina, ci pentru a ne uni, cu scopul de a construi o Românie mai bună.
Domnii din PSD, PNL, ALDE, PMP, USR, UDMR și cei care reprezintă minoritățile naționale au în față 4 ani de zile pentru a ne dovedi că știu să facă politică, nu circ. Au trecut abia două luni de la alegeri și se poartă ca cei mai lipsiți de educație indivizi pe care ne-a fost dat să-i cunoaștem. Minimum de efort n-a fost depus de nicio grupare politică pentru a iniția un dialog constructiv în jurul rahatelor de OUG adoptate, mai apoi abrogate, preferând să divizeze societatea, riscând un conflict civil. Niște iresponsabili! Au preferat în schimb să incite la ură, să creeze tensiuni, să se jignească între ei în loc să poate discuții argumentate pentru a îndrepta situația. Nici Klaus Iohannis n-a fost om politic, nici Dragnea, nici Grindeanu, nici Tăriceanu, nici Kelemen Hunor, iar pe Nicușor Dan mai degrabă nu l-aș trece în listă, să nu mi se usuce mâna. El nici nu știa pentru ce este revoltat. Probabil așa se trezise de dimineață. Toți au demonstrat că sunt mânați de orgolii, în loc de crezuri politice, iar unii dintre ei au demonstrat că sunt mânați numai de prostie. O prostie care ne costă. Nu mai avem lideri politici adevărați din 1947. Marionetele pe care le votăm, au întocmai comportamentul unor râmători care se bat de la troacă, pentru a se îngrășa cum trebuie pentru sărbătorile de iarnă. Sunt curios când vor avea parte de un Crăciun ca al lui Ceaușescu…? „Ole, ole, ole, oleeee…”!
Lasa un raspuns