A fost singura alegere inspirată a președintelui Constantinescu pentru această funcție. Prim-miniștrii anteriori, n-au făcut decât să îngroape țara prin desființarea accelerată a întreprinderilor de stat, o proastă administrare a economiei și prin totala lipsă de responsabilitate politică sau morală în fața cetățenilor. Activitatea guvernelor anterioare celui condus de Mugur Isărescu era să ducă România în faliment. Șomajul atinsese un apogeu care n-a mai fost întrecut, totul era gri, întunecat și lumea plângea după regimul comunist cum n-a mai făcut-o niciodată de-atunci și până acum. În țara era un chiorăit general de mațe pe ritmurile cărora au apărut primele trupe de hip-hop și maneliștii. Tot atunci erau la modă mineriadele, trupa Divertis și Vacanța Mare iar Televiziunea Română încă era cel mai important post TV. Pe plan extern România nu conta mai deloc, tradiție care a continuat până în ziua de azi. În acest context, Mugur Isărescu a fost singurul care a venit cu soluții reale pentru redresarea economiei și a reușit să treacă România în mileniul următor într-un echilibru precar, dar nu în genunchi. În genunchi a căzut 10 ani mai târziu sub regimul Băsescu-Boc și pare să se întoarcă în poziția respectivă sub regimul Dragnea.
De profesie economist, Mugur Isărescu a moștenit pasiunea pentru cifre de la tatăl său, profesor de matematică. A absolvit Facultatea de Comerț Exterior din cadrul ASE. În septembrie 1990 este numit guvernator de premierul Petre Roman. După nouă ani, pe 16 decembrie 1999, acceptă funcția de prim-ministru, convins de președintele de atunci, Emil Constantinescu. Printre cei mai cunoscuți miniștri din Guvernul condus de el au fost: Petre Roman (Externe), Valeriu Stoica (Justiție), Sorin Frunzăverde (Apărare), Decebal Traian Remș (Finanțe), Radu Berceanu (Industrii), Traian Băsescu (Transporturi), Ion Caramitru (Cultură), Crin Antonescu (Sport). Cabinetul lui a elaborat strategia economică de aderare la Uniunea Europeană. „Modelul meu în viaţă este românul tăcut, muncitor şi sfios, care îşi iubeşte pământul şi ţara, fără să facă paradă de patriotism“, declara Mugur Isărescu.
Încurajat tot de Emil Constantinescu, Mugur Isărescu se înscrie, independent, dar susținut de CDR, în octombrie 2000, în cursa pentru Cotroceni. Stătea bine în sondaje, undeva la 20%. Cu toate acestea, la urne a obținut doar 10%. A ratat înscrierea în al doilea tur, fiind învins de Ion Iliescu și C. V. Tudor. Dacă Isărescu nu ar fi intrat în competiție şi nu ar fi luat o parte din voturile dreptei, Theodor Stolojan ar fi intrat în al doilea tur, împotriva lui Iliescu, susțineau analiștii politici la acea vreme. S-a întors la BNR pentru încă un mandat de guvernator. Sloganul său de campanie a fost însă unul foarte bun, după cum s-a dovedit peste ani. „România puternică“ a fost scoasă de la naftalină de USL în campania din 2012 și apoi de PSD la alegerile in 2016.
Este membru al Comisiei Trilaterale al faimosului club Bilderberg și al prestigiosului Club de la Roma, o organizație internațională din care fac parte oameni de afaceri, economiști, foști șefi de state, oameni de știință. Este căsătorit cu Elena Isărescu, cu care se cunoaște din copilărie. Au împreună doi copii.
În anii de criză Isărescu a fost, conform aprecierii multor analiști, premierul din umbră al țării, BNR asigurând echilibrul în negocierile cu creditorii internaționali. Politica BNR s-a concentrat asupra menținerii stabilității cursului de schimb, obiectiv atins în cea mai mare parte din perioada de criză, cu excepția deprecierii puternice de la finalul lui 2008.
Are notorietate la nivel internațional și experiență diplomatică. În calitate de cel mai longeviv guvernator al unei bănci naționale, Isărescu este cunoscut dincolo de cercurile bancare internaționale.
Numele său nu a apărut niciodată în vreun scandal de corupție. Perioada 1999-2000, în care a fost premier, nu a fost marcată nici măcar de suspiciuni legate de emiterea unor acte legislative în favoarea unor interese de grup. Urmare a faptului că, din 2000, nu mai este legat de nici un partid, nu are datorii către baroni și nu trebuie să protejeze vechi prieteni sau sponsori din vreo campanie electorală.
Întrebat fiind când consideră că România va trece la Euro, acesta a răspuns: „când va trece prima autostradă Carpații, cam atunci. N-ai cum să dezvolți alte zone dacă treci pe serpentine prin Carpați, asta așa, ca să vorbesc un pic metaforic. Bucureștiul poate să intre în zona euro, două milioane, cam două milioane de locuitori are și o țară baltică”. De asemenea, este un susținător al diminuării aparatului de stat, afirmând în acest sens următoarele: „În 1990 statul funcționa cu circa 800.000 de bugetari cu tot cu cei din Comitetul Central. După 20 de ani avem 1,2 milioane și ne întrebăm unde este problema”.
Nu cred că domnia sa se va întoarce vreodată în politică, la fel cum nu cred că va pleca de la Banca Națională decât atunci când va voi el să o facă. A rămas, din 1990 și până astăzi, un model al echilibrului și al profesionalismului desăvârșit. Are o cotă de încredere uriașă, mereu constantă, demonstrând că dacă îți faci treaba, românii știu să te aprecieze. Plecarea sa din activitatea publică va însemna o nouă devalorizare a leului, o cădere a bursei și începutul sfârșitului pentru o Românie tot mai săracă în valori.
