Vineri la amiază, Emeric Imre, răpus de o răceală galopantă, a fost silit să contramandeze recitalul ce urma să aibă loc la Gura Humorului, așa că Sorin Poclitaru, în calitate de organizator și gazdă a anunțatului eveniment, a fost silit să apese butonul de panică. Telefoanele au zbârnâit și prietenii folkului și ai săi au sărit să ajute.
Folosind limbajul poetic al poetului pe care îmi permit să-l citez, acesta a reușit să înlocuiască un cantautor mic și negru, Emeric Imre, cu doi alți artiști ai genului, unul mic, Cătălin Ungureanu, și unul negru, Adi Bezna. Deși recitalul a început mai târziu, datorită faptului că trenul care îl aducea pe Bezna de la București sosea la Suceava doar cu 10 minute înainte de ora 21.00, aceia care au ales să-și petreacă totuși seara în pizzeria LaBomba au avut parte de un concert agreabil. Mulțumim pe această cale CFR-ului că trenul a ajuns la timp și prietenei Irina, care a reușit un timp remarcabil de la Suceava la Humor, aducându-l pe Adi din tren pe scenă.
Celor obișnuiți cu spectacolele folk le pot spune că Adi a fost el însuși, un mare showman și carismatic recitator. Cătălin Ungureanu, o mare surpriză plăcută pentru mine, fiind vina mea că nu l-am văzut până acum, a încântat audiența cu sunetele pe care le scoate din chitara lui electrică ciudată, prima de acest fel pe care am văzut-o până acum. A rezultat o nouă seară magică pentru obișnuiții acestor spectacole, printre care i-am remarcat cu plăcere pe Părintele Mihăilă, sufletul Asociației Fălticeni Cultural și pe poetul și epigramistul Nelu Moldovan, nimeni altul decât Primarul din Mânăstirea Humorului. Cum rămân la ideea că folkul este o stare de spirit și nu un spectacol, iar o filmare integrală a unui recital are mai degrabă efectul de a îndepărta spectatorii decât de a-i atrage, am ales să însoțesc acest articol doar cu câteva fotografii, așa cum cred că voi face și pe viitor. Dacă alte genuri de spectacol pot fi urmărite pe ecranele video… folkul trebuie trăit.
Spre a dovedi punctul meu de vedere, evenimentul serii în LaBomba n-a fost lipsa lui Imre sau prezența lui Bezna și Ungureanu, ci a fost venirea lui Sebastian Crăciun, poetul copil din Câmpulung, care datorită lui Sorin Poclitaru și prietenilor săi și al folkului, are o șansă reală să ajungă un om pe picioarele lui. Beneficiarul campaniei Nași de pași a fost adus de mama sa să-și revadă prietenii mari, nașii pașilor săi și a devenit imediat sufletul spectacolului, demonstrând încă o dată, dacă mai era nevoie, că sufletul curat al folkiștilor… dă aripi.
20.10. 2013
Cristian Tonolla
Lasa un raspuns