Legea prevede că, în contextul acestei sărbătoriri, autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și instituțiile publice pot organiza manifestări cu caracter cultural-științific. Fondurile necesare organizării acestora vor fi asigurate din bugetele locale sau, după caz, din bugetele autorităților administrației publice centrale ori ale instituțiilor publice.
Așadar, programul de început va avea loc la Centrul pentru Susținerea Tradițiilor Bucovinene, unde va avea loc o paradă a porturilor populare din regiunea Cernăuți începând cu ora 10:00. Tot acolo va avea loc și o Consfătuire cu tema „Calendar cultural comun”.
De la ora 14:30, pe Esplanda Casei de Cultură va avea loc un spectacol folcloric numit „Dulce și frumoasă Bucovină” care va integra ansambluri și grupuri folclorice din regiunea Bucovina din interiorul și din afara granițelor politice.
Astfel, până la ora 16:30 vor urca pe scenă Fanfara Bucovina a Primăriei Suceava, grupul vocal „Altița” din Bilca, grupul folcloric „Dor de la Humor” din Gura Humorului, formația de dansuri folclorice ucrainene „Kazaicoc” din Bălcăuți, grupul folcloric „Obcina Stânișoarei” din Mălini, ansamblul polonez „Solonceaca” din Solonețu Nou, grupul folcloric „Arcanul Bătrânesc” din Frătătuții Noi, ansamblul folcloric „Arcanul” din Fundul Moldovei și ansamblu „Trandafirul” din Calafindești.
De la ora 16:30, pe secna vor urca artiști folclorici ucraineni, urmând ca după ora 18:00 ansamblu artistic „Ciprian Porumbescu” să urce pe scenă, împreună cu Margareta Clipa, care va susține un recital.
Se anunță momente interesante care ne vor ajuta să ne reamintim că Bucovina este una singură, chiar dacă este separată de o graniță politică. Bucovina va fi una, pentru că spiritul i-a rămas același și-i va rămâne același mulți ani, de-acum încolo.
Deputatul PNL Alexandru Băișanu, inițiatorul legii, a precizat că proiectul a fost demarat în urmă cu doi ani și jumătate, iar în acest moment această lege este una viabilă.
„Sunt onorat, sunt mândru că am reușit să trec o lege care vine în întâmpinarea Bucovinei și are drept scop o bună înțelegere a istoriei acestor ținuturi, recunoașterea și respectul Statului Român vis-a-vis de efortul românilor și celorlalte naționalități care au trăit în România de a se întoarce în patria mamă. Iată că astăzi, partea de nord a Moldovei își poate sărbători, cu doar câteva zile înainte de Marea Unire, rolul esențial în conștiința României Mari. Cred că Bucovina trebuie sărbătorită cu bun simț, iar înaintașilor noștri, care au făcut posibilă Unirea, trebuie să le arătăm tot respectul, făcând prin demersurile noastre tot ceea ce e posibil ca cetățenii de astăzi ai Bucovinei și României să cunoască această pagină de istorie a noastră. Le mulțumesc colegilor parlamentari, președintelui Klaus Iohannis, pentru această lege și sper ca această lege să își facă efectele imediat”, a declarat Alexandru Băișanu.
28 Noiembrie 1918 – ziua Unirii Bucovinei cu Romania
La 28 Noiembrie 1918, a avut loc proclamarea unirii Bucovinei cu România, moment istoric important în făurirea statului naţional unitar român, alături de unirea anterioară Basarabiei la 27 Martie şi de unirea ulterioară a Transilvaniei, la 1 Decembrie 1918.
La 27 Octombrie 1918, se reuneşte la Cernăuţi Adunarea Constituantă, sub preşedintia lui Dionisie Bejan, care hotărăşte „unirea Bucovinei cu celelalte ţări româneşti într-un stat national independent”.
Adunarea a ales un Consiliu Naţional, compus din 50 de membri, care, la rându-i, instituie un guvern alcătuit din 14 secretari de stat, condus de Iancu Flondor. Noul guvern cere ajutorul armatei române şi astfel, la 9 Noiembrie 1918, Divizia a 8-a, condusă de generalul Iacob Zadic, intră în Bucovina, iar două zile mai târziu, trupele române sunt în Cernăuţi, rezervându-li-se o primire entuziastă. De acolo, ele ajung până la vechea graniţă a Bucovinei de la Ceremuş, Colacin şi Nistru. La 11 Noiembrie 1918 a avut loc un schimb de telegrame între Consiliul Naţional şi Regele Ferdinand privind eliberarea Bucovinei. A doua zi, Consiliul votează „Legea fundamentală din 12 Noiembrie 1918 asupra puterilor Ţării Bucovina”, prin care îşi asumă întreaga putere în Bucovina. Consiliul Naţional, completat cu 12 fruntaşi dintre refugiaţii bucovineni, hotărăşte convocarea, la 28 Noiembrie 1918, a Congresului General al Bucovinei pentru „stabilirea raportului politic al Bucovinei faţă de Regatul Român”. La Congres au fost invitaţi şi reprezentanţii germanilor, polonezilor, ucranienilor şi evreilor, dar n-au dat curs invitaţiei decât germanii şi polonezii.La 28 Noiembrie 1918, în sala de marmoră a Mitropoliei Ortodoxe din Cernăuţi, 74 membri ai Consiliului Naţional au început lucrările Congresului, alături de șapte delegaţi germani, șase polonezi şi 13 din comunele ucrainene. Erau de faţă şi reprezentanţii Basarabiei, în frunte cu Pan Halippa. Cu o seară înainte, tricolorul romănesc fusese arborat şi pe clădirea Universităţii locale. Preşedintele Consiliului Naţional, Dionisie Bejan, a rostit cuvântul de salut, din care cităm: “Întruniţi astăzi în acest măreţ locaş, care este şi trebuie să rămână simbolul unirii în credinţă în Dumnezeu şi în neamul nostru, salut cu neţărmurită dragoste pe reprezentanţii vitezei armate române, care la ordinul M.S.Regelui Ferdinand I ne-a întins mâna de ajutor în clipele de cea mai grea cumpănă. Salut cu aceeaşi dragoste pe reprezentanţii fraţilor noştri din Basarabia, Transilvania şi Ungaria. Vă salut pe voi, fruntaşii neamului românesc din Bucovina, care aţi venit cu inima însufleţită din tuspatru unghiuri ale ţării, ca să aşezaţi piatra fundamentală care să clădească trainic şi neclintit România Mare. Implor harul ceresc şi binecuvântarea dumnezeiască asupra hotărârilor ce veţi lua”.
Şeful guvernului, Iancu Flondor, dădu apoi citire DECLARAŢIEI DE UNIRE, care preciza că „de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găsesc vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fiii acestei ţări (…) au apărat de-a lungul secolelor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirii păgâne; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat opresiunile unei ocârmuiri străine care îi nesocotea drepturile naţionale; că în 1774, prin vicleşug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei habsburgice; că 144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici, pe toate câmpurile de bătaie din Europa, sub steag străin, pentru gloria Austriei; că a sosit ceasul ca Ţările Române dintre Nistru şi Tisa să formeze un singur stat unitar (…), hotărâm unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”, (Ion Nistor, „Istoria Bucovinei”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, pp. 396-397).
Congresul a ales o delegaţie de 15 persoane care, a doua zi, 29 Noiembrie, a prezentat, la Iaşi, Regelui Ferdinand Actul Unirii. Duminică 1 Decembrie 1918, Suveranii români au dat o masă de gală la Palatul Regal din Bucureşti, în timpul căreia a sosit şi telegrama de la Alba Iulia vestind unirea Transilvaniei cu România. Entuziasmul acestor zile sfinte din istoria României a întrecut orice aşteptare.
Apoi, actul Unirii Bucovinei cu Ţara a fost adus la cunoştinţa guvernelor din Iaşi, Paris, Londra, Roma şi Washington.
Lasa un raspuns