În această acţiune dejucată, Predoiu a fost folosit ca berbec de asediu pentru declanşarea asaltului la funcţia lui Blaga, funcţie care ar fi trebuit să fie preluată de către Predoiu. Faptul că şeful foştilor PDL-işti a aflat şi a înăbuşit mişcarea din faşă a fost doar începutul. Ca un vechi comandant de oşti, Blaga ştie că, atunci când te hotărăşti să distrugi politic pe cineva, trebuie să îl loveşti, astfel încât să nu se mai ridice.
Iar numirea de luni (a lui Cătălin Predoiu ca preşedinte unic al organizaţiei PNL Bucureşti, în locul Ancăi Boagiu şi a lui Teodor Atanasiu) constituie ruptura finală în rândurile foştilor portocalii, din două motive.
În primul rând, mutarea destructurează orice fel de opoziţie în partid, rupându-l pe Predoiu de gruparea Boagiu. Mai precis: în condiţiile în care fostul premierabil o înlocuieşte pe Anca Boagiu, este clar că între cei doi nu mai există cale de înţelegere.
De asemenea, prin instalarea lui Cătălin Predoiu în fruntea liberalilor bucureşteni, Vasile Blaga îi conturează fostului ministru de Justiţie aura de perdant perfect. Astfel, după ce Predoiu a ratat şansa de a ajunge prim-ministru, Blaga îi dă acum o misiune imposibilă. Mai precis, îi pune în braţe un municipiu Bucureşti extrem de complicat de câştigat în alegerile locale din 2016, în condiţiile în care sectoarele nu sunt unanime în tendinţele politice, iar presiunea este imensă pe funcţia de primar general – a doua ca bazin electoral, după cea de preşedinte al României. Iar Predoiu nu dă vreo speranţă; dimpotrivă: el se confruntă, în momentul de faţă, cu o maşină fără roţi. Mai exact, partidul are un scor bun în sondaje, dar nu a reuşit să producă niciun fel de candidat care să transforme acest scor în voturi.
Pierderea Bucureştilor va însemna pentru Predoiu finalul carierei lui politice, maximumul putând să însemne întoarcerea la statutul de tehnocrat, ca pe vremea când era ministru al justiţiei în guvernele Tăriceanu şi Boc. Până în momentul de faţă, Cătălin Predoiu s-a remarcat prin faptul că a fost eminamente numit (şi mai puţin ales), prin evidenta lui lipsă lui de charismă. În egală măsură, alte defecte care îl pot pierde iremediabil pe fostul ministru sunt lipsa de curaj şi oportunismul partinic (cu sau fără carnet de partid).
Lasa un raspuns