Când mai dăm mână cu mână

Mă uit cu neîncredere la patru străini care se apropie de mine în timp ce încerc să scot mașina care patinează cu obstinație, nedorind cu nici un chip să iasă din parcare. Cei patru, fără un cuvânt, se apucă să împingă mașina și brusc aceasta prinde viață, prinde aderență și am scăpat, cobor să le mulțumesc și ei par oarecum jenați de politețea mea dar ne strâgem mâinile și apar și zâmbete pe fețele noastre. Ne spunem numele și schimbăm câteva replici acide la adresa Primarului care știe să ne umple străzile de gropi dar e prea ocupat ca să le curețe de gheață și ne despărțim să ne ducem fiecare în treaba noastră. A fost o minune pe care încă mă întreb cu ce-am meritat-o, deoarece mergând prin oraș întânesc 5-6 oameni în aceeași situație cu cea în care am fost eu pe care nu-i ajuta nimeni. Poate că numai cei care ajută pe alții au parte de ajutor la nevoie, poate că există un dispecerat celest care contabilizează gesturile noastre altruiste și ne repartizează mâini umane sau intervenții divine, după nevoie. Nu știu, și credeți-mă nici nu vreau să știu, deoarece oricum ajut de fiecare dată când pot pe oricine se nimerește să fie în nevoie în apropierea mea. Am constatat că imediat după prietenie, cea mai frumoasă legătură umană se crează între oamenii cărora le pasă de alții, care încearcă să se adune mai mulți pentru a rezolva probleme mai grave, indiferent dacă sunt ale oamenilor sau animalelor. Asemenea grupuri care joacă prin viată o continuă horă a unirii destinată dăruirii unui strop de bine altora de la care nu așteaptă cu siguranță nimic, sunt adevărate insule de omenie pe lângă care Dumnezeu ne poartă numai pentru a ne demostra că se poate, că încă se mai poate să fim oameni. Vă îndemn prieteni să încercați să mai dați din când în când mână cu mână și să realizați câte ceva ce sigur n-ați putea singuri. Vă garantez că satisfacțiile sufletești vă vor motiva să continuați, dar numai dacă veți face binele direct, fiind aproape de recipient și citind în ochii acestuia recunoștința pe care nu o poate exprima.