Asta pentru că ceea ce astăzi noi cunoaștem ca fiind Capela Pruncul, la origini, în 1902, a fost de fapt un cavou.
Familia Prunkul (sau Pruncul)
A fost construit la ordinul a trei membri din familia armnească Prunkul (de unde își are și numele): Michael Bogdan von Prunkul, Warteres Garabeth von Prunkul și Sofie Walerian von Prunkul. După tradiție, familia Prunkul (inițial Prunculian) descindea din familia Donovac (Donovakian), care a avut un rol important în viața armenilor din Moldova (Drăgan Donovac a ctitorit Mănăstirea Hagigadar, pe Dealul lui Bulai). Membrii acestei familii au fost negustori și arendași, ajungând în timp să dețină moșii și sate. În secolul al XIX-lea, familia Prunkul stăpânea satele Liteni, Străjeroaia, Brăiești, Tolova, Corlățel și Măzănăești. Pe lângă asta, familia Prunkul a avut grijă să lase moștenire Sucevei donații creștinești („la fondul școalelor împărătești și la spitalul târgului Sucevii, spre ușurarea și hodina bolnavilor celor săraci”), precum și doi primari: Abraham von Prunkul (1865-1870) și Michael von Prunkul (1884-1886), în timpul căruia s-a construit clădirea Tribunalului cercual, a Judecătoriei districtuale și a Cărții funciare.
Capela
Amplasată în mijlocul cimitirului armenesc din Suceava, această construcție a servit mai întâi drept cavou pentru membrii familiei Pruncul, devenind ulterior capelă de cimitir. Spre deosebire de celelalte biserici armenești din Suceava care se caracterizează prin lipsa oricărei caracteristici arhitectonice și ornamentalistice pur armenești și care se confundă cu bisericile moldovenești, Capela Pruncul este o excepție. Ea a fost clădită în cimitirul armenesc din Suceava, la începutul secolului al XX-lea, în stilul armean vechi, stilizat după gustul arhitectului constructor. Capela Pruncul are formă de cruce cu o masivă cupolă deasupra și cu acoperiș piramidal, în opt laturi. Pe frontonul capelei se află blazonul nobiliar al familiei.
În capelă au fost aduse și osemintele a opt membri ai familiei von Prunkul, decedați înainte de anul menționat. Este vorba de Asfadur, Katherine, Josefine – născută von Beresnicky, Sariga – născută Goilav, Dominik, Garabet, Walerian și Aurelie – născută Manea (1855 – 1 octombrie 1900). Numele lor sunt înscrise pe o placă de marmură neagră, fixată cu rozete metalice în peretele interior al capelei.
Concluzia
Este uimitor cum, în Suceava noastră, anostă și ponosită uneori, putem trece zilnic pe lângă bucăți de istorie citadină ce poartă cu sine nu doar moștenirea istorică, cât și cea culturală a acestei zone. Mediocritatea și rutina zilelor noastre ne face să uităm că acum sute de ani, pe aceleași străzi pe care ne plimbăm noi, se plimbau și nobili ai vremii. Parcă nu ne vine să credem că aici, la noi în Suceava, au trăit și nobili care chiar au lăsat ceva în urmă. S-ar spune că acum nu mai avem decât boieri din specia celora care ar dori să ia totul cu ei, nu să mai lase ceva moștenire orașului.
Lasa un raspuns