Totuși, Victor Ponta are în aceste zile motive destul de mari pentru a-și face seppuku, deoarece contextul de astăzi a fost creat chiar de el. În 2013, cam prin primăvară, Mona Pivniceru pleca de la Ministerul de Justiție la Curtea Constituțională, locul ei ca interimar fiind preluat de către Victor Ponta. Făcând un pas mai în trecut, după alegerile parlamentare din decembrie 2012, premierul și, în același timp, președintele PSD, a semnat un act de coabitare cu Traian Băsescu.
Având în vedere aceste două momente marcante din istoria ultimilor ani ai politicii din România, putem afirma fără niciun fel de probleme că Victor Ponta este o victimă a propriilor sale acțiuni, mai precis a pactului cu Traian Băsescu.
Mona Pivniceru a început, ca ministru al Justiției, procesul de desemnare a procurorului general al României și al procurorului șef al DNA. Aceasta a respectat întru totul procedurile de numire, criteriile de competență, etc, însă variantele propuse de aceasta CSM-ului nu au primit aviz pozitiv, deci nu au fost desemnați în funcție de Traian Băsescu.
Pentru a ieși din acest impas și după plecarea, mai degrabă forțată a Monei Pivniceru de la Ministerul Justiției, Victor Ponta și-a asumat acest proces de numire a procurorilor șefi. Astfel, în urma negocierilor purtate cu Traian Băsescu, ministrul interimar Victor Ponta i-a numit pe Tiberiu Nițu și, în mod surprinzător, pe Laura Codruța Kovesi, de care PSD și președintele său nici nu voiau să audă cu câteva luni înainte.
La doi ani de la acel moment, premierul Victor Ponta se află în fața începerii urmăririi penale de către procurorii conduși de cea pe care tocmai el a numit-o în funcție. Probabil că dacă nu exista acea bună colaborare între Traian Băsescu și Victor Ponta, Kovesi nu ar fi fost în funcție, iar premierul nu s-ar fi aflat într-o situație delicată.
Însă, așa cum toți suportăm consecințele acțiunilor noastre, așa și politicienii trebuie să le suporte pe ale lor.
Lasa un raspuns