Epoca modernă a schimbat conceptul izolării fizice cu cel al excluderii elementului subiectiv din judecata unui factor. Mai toți filozofii insistă asupra gândirii reci, neinfluențată de patriotism sau alți factori perturbatori, ca unică metodă de a judeca drept orice. Cu toate astea, încă n-am întâlnit un om capabil să judece fapte și nu oameni, fenomene și nu întâmplări. 20 de minute într-o sală de tribunal îți dovedesc rapid că oricât ar fi de oarbă justiția, ea nu este deloc surdă.
Să luăm un exemplu simplu, unul real, dar nu vom insista pe tema asta. Un medic în vârstă de 50 de ani este acuzat de o pacientă că i-a făcut propuneri indecente. Nu există martori la presupusul afront dar avocatul petentei demonstrează că doctorul a mai fost judecat de 2 ori, o dată pentru un accident de mașină și încă o dată pentru participarea la un scandal într-un local. Uită să spună că doctorul a fost achitat în ambele cazuri. Nu contează relevanța în actualul proces, important este că s-a realizat decredibilizarea pârâtului. Avocatul continuă cu depozițiile a două vecine ale doctorului care susțin că respectivul le salută cu prea multă cordialitate și afișând un surâs ghiduș. Cu aceste motivații cere despăgubiri morale pentru clienta sa în valoare de 100.000 de euro. Din fericire, judecătorul, întâmplător femeie, a văzut destule la viața ei încât să recunoască un proces intentat din ură și a decis în anulare. Medicul nu și-a luat avocat dar a venit cu registrul de la cabinet unde numele persoanei care îl acuza nu apărea niciodată la programări dar apărea în fiecare zi când el avea program după amiază.
Probabil că vă veți întreba ce am vrut să spun cu toate astea, și iată răspunsul. Fiecare dintre noi este zi de zi și ceas de ceas, judecătorul faptelor și întâmplărilor din jurul său. Nu toți avem la îndemână o peșteră sau un deșert neumblat unde să ne izolăm ca să putem judeca în tihnă, dar fiecare dintre noi are posibilitatea de a exclude factorul subiectiv din judecățile sale. Cortul înțeleptului este creierul său, acolo, în intimitatea rațiunii sale, el poate hotărî dacă va judeca drept sau va lăsa vanitatea, egoismul și obișnuința să decidă în locul său.
Cortul înțeleptului
Istoria perpetuează mituri despre necesitatea de izolare a înțelepților, adesea găsiți cu greu prin peșteri uitate de lume sau în mijlocul deșerturilor. Dincolo de metafora imediată a izolării, toate aceste povești ne vorbesc despre necesitatea îndepărtării de fenomenul cercetat pentru a putea să-l înțelegem în ansamblul său.
Lasa un raspuns