M-am întrebat mereu ce rost au criticii pe lumea asta, care e utilitatea lor. Cu toții avem standarde de frumusețe, de valoare, personale. Utilitatea criticului este aceea de a citi o carte în locul meu, de a vedea un film în locul meu, un tablou și, dacă e cazul, să ma îndemne sa o citesc, ascult sau vad. Utilitatea lui dispare în momentul în care judecata se face după ureche și factorul de prost gust al respectivului. În decursul vieții am constatat că așa zișii critici sunt niște autori ratați, predispuși să se facă băgați in seamă exclusiv unui limbaj prețios și unor epitete din DEX.
Din partea mea pot să existe milioane de critici, judecățile de valoare mi le voi face întotdeauna singur, ba uneori le sunt chiar recunoscător, deoarece repezindu-se în haită asupra unui autor, mă determină să văd de ce. Nu voi face nici unui asemenea păcălici onoarea de a-l nominaliza, indiferent dacă este comentator de fotbal, poet sau ziarist.
Oamenii care emit judecăți de valoare despre munca pe care ei nu au reușit s-o facă niciodată, au caracteristica wc-urilor publice din plastic, lăsați prea mult în soare, put. Indiferent dacă se manifestă la lumina reflectoarelor sau, șobolănește, prin penumbra cluburilor de fițe, asemenea neoameni atacă la jugulară orice fenomen care riscă să aducă frumusețe în viața oamenilor și o fac întotdeauna fără să dea ocazia celui judecat să-și spună opinia.
Singurul lucru care stă între ei și instanțele de judecată fiind o prea permisivă lege a presei și o prea labilă legislație în privința calomniei, pentru că ești liber să nu-ți placă ceva și s-o spui, dar în momentul în care îți motivezi critica cu aberații calomniatoare și neconforme cu realitatea ar trebui să plătești. Personal, mă lasă rece, dacă un oarecare consideră muzica populară drept idealul muzicii, să fie sănătos.
Dar în momentul în care respectivul ajunge într-o poziție din care poate influența și chiar o face, viața culturală a orașului în care stau, lucrurile se schimbă radical, deoarece el folosește banii publici pentru a-și satisface gusturile. Să nu-și placă un lucru e dreptul tău, nu te obligă nimeni să te duci unde se întâmplă ce nu-ți place, dar să împiedici pe alții să se bucure de ce le place este o crimă.
Lasa un raspuns