Nu m-aș dezice de ei sub nicio formă. Ba, chiar aș face parte din această trupă pentru că „unde sunt doi sau sau trei, adunați în numele meu, acolo sunt și eu în mijlocul lor.” Nu știu dacă m-ați crede, dar aș cânta la tamburină. Asta pentru că Dan Teodorescu nu cred că ar accepta să cânt la toacă sau clopote. Nici nu prea s-ar potrivi cu specificul trupei, ca să fim drepți. Cred, în schimb, că ar accepta, din când în când, să-l înlocuiesc la microfon. E un tip suficient de tolerant.
Dacă aș fi Dumnezeu, nu cred că aș vrea să se ridice catedrale în numele meu. Mi-ar fi suficient dacă aș fi primit în casa și sufletele fiecărui semen de-al meu. Chiar nu mi-ar păsa dacă locuința în care intru ar fi luxoasă sau sărăcăcioasă. Deloc. M-ar bucura în schimb să văd că sunt primit cu bucurie și înțeles pe deplin. M-ar bucura să fiu alături de prietenii mei, nu de slujitorii mei, iar încrederea lor în mine să fie la fel de mare pe cât o am eu în dânșii. Pentru că eu aș fi Dumnezeu, aș putea face orice, n-aș avea nevoie de slujitori sau sclavi. Aș avea nevoie de oameni în jurul meu, n-aș vrea să fiu singur, pe un piedestal, unde să mi se pupe picioarele. Nimeni nu te mai privește cu dragoste după o asemenea umilință. Prefer să fiu sărutat pe obraz, chiar dacă te numești Iuda. Sărutatul mâinilor, îl las preoților… la fel și dragostea pentru arginți și scutirea de impozite (deși am mai spus eu să i se dea Cezarului ce este al Cezarului, se pare că vorba asta nu e fost prea băgată în seamă). Eu n-aș avea nevoie de așa ceva. În multe privințe sunt asemănător muritorilor.
Dacă aș fi Dumnezeu, n-aș vrea să se sacrifice cineva pentru mine sau în numele meu. N-aș vrea să moară nimeni din iubire față de mine, ci m-aș bucura să trăiască cât mai mult, cu iubire față de mine. Nu-mi aduce nicio bucurie moartea copiilor mei! Nici pe Islamiști nu i-aș urî. Și ei sunt copiii mei, doar că m-au înțeles greșit. La ce limbă încâlcită au, se prea poate să nu mă fi exprimat eu suficient de coerent pentru dânșii… sunt și puțin retardați ei așa… Recunosc, i-am greșit nițel la producție… doar că m-aș întoarce către dânșii cu dragoste, nu cu arme. Cred că limba asta o vor înțelege mai bine chiar decât cea nativă.
Dacă aș fi Dumnezeu, n-aș avea nimic împotrivă să mi se zică Allah, Buddha, Ra sau Gogu, dar m-aș supăra foarte tare să mi se zică că pot fi altceva decât iubire. Asta numai dacă aș fi eu Dumnezeu. Poate Dumnezeul zilelor noastre are alte gânduri… deși nu prea cred!
Lasa un raspuns