Declinul Facebook

Îm amintesc cu plăcere saltul calitativ produs de Facebook rețelelor sociale, de apariția lui și viteza cu care a acaparat piața. Interlocutorii căpătau fețe, identități și asta aducea oarece substanță prieteniilor on line. Ne-am repezit cu toții să ne împărtășim viața, să ne facem cunoscuți, cu cățel, pisică și florile din ghivece, distrugând tabuurile mai repede decât apăreau. Anul acela, al exuberanței, a forjat legături puternice care rezistă și azi, a dezvăluit laturi romantice la la oameni duri și părți dure la oameni aparent docili, dar a atras și amatorii de publicitate gratuită și profesioniștii PR ai politicienilor. De atunci frumusețea Facebook dispare încet dar sigur măcinată între Scylla mincinoșilor și Caribda intereselor politice. Oamenii încep să înțeleagă că, dacă la și imediat după evenimentele din 1989 au fost mințiți cu televizorul, acum se mint singuri cu internetul și se retrag rând pe rând către terenuri mai puțin mișcătoare.
Este cert că Facebook nu este capabil să gestioneze corect afluxul de date pe care îl găzduiește și îmbunătățirile aduse platformei nu ajută deloc la funcționarea ei în parametrii doriți, desele avarii deranjând utilizatorii. Mai deranjază și posibilitatea oricui de a afla unele date care ar trebui să rămână secrete. Ceea ce doresc să subliniez este că pe măsură ce rețelele se umple de fotografii pe care le plac unii pe nu știu unde și de taguri multiple la poze sau imagini socotite importante de alții, Facebook este din ce în ce mai puțin o rețea de socilizare și din ce în ce mai mult o societate alternativă. De aici și tentativele de deturnare a interesului oamenilor pentru lucruri reale către cruciade inutile.
Până la urmă Facebook este numai o opțiune a fiecăruia dintre noi, este doar o adresă căreia îi alocăm mai mult sau mai puțin timp din viața noastră reală. Dacă folosim acest timp pentru a citi poezie sau pentru a da like-uri la poze cu pisoi… e alegerea noastră.