Nu există spectator care să nu fi tresărit măcar o dată văzând un om aruncat peste o masă sau un dulap care se face arșice la contact, deși logica îi spune că acele mese și dulapuri sunt construite special ca să fie distruse, fără a pune în pericol viața actorului sau a cascadorului care filmează scena. Există o adevărată industrie a aparențelor, care se ocupă exclusiv de producerea acestor decoruri speciale și această industrie există deoarece oamenii adoră să fie mințiți frumos.
Produse din polistiren expandat sau lemn de balsa, din placaj sau chiar hârtie, mai nou chiar din nimic pe calculator, decorurile sunt distruse de cutremure, inundate de tsunami sau bombardate atomic, după cum cere scenariul și nimeni nu le plânge de milă. Aparențele, imaginile de pe ecranul sălii de cinema sau al televizorului sunt cele care primează, deoarece această industrie vrea să țină locul vieții normale, vrea să afirme că oricât de greu ți-ar fi să trăiești, sunt cu siguranță posibilități mai rele.
Pe măsură ce această industrie s-a afirmat, ea a adus în viața noastră conștiinta faptului că aparențele sunt de multe ori mai importante decât adevărul, deoarece e mai important ce vede lumea decât ceea ce faci. Astfel, în jurul oamenilor politici a apărut o industrie paralelă, numită departamentul de imagine, care se ocupă exclusiv de reflectarea respectivelor personaje în media. Oameni până de curând necunoscuți se năpustesc în viața noastră cu declarații sforăitoare despre orice, preocupați să se audă vorbind și nu de ceea ce spun.
Spre deosebire de butaforia decorurilor, asemenea megafoane ambulante au capacitatea de a deveni perene, ocupând un loc definitiv în viața comunităților din care fac parte.
Lasa un raspuns