Viitorul unei țări stă în educație! Pare un slogan comunist, dar e cât se poate de capitalist și incredibil de democratic. Nu mă voi referi aici la educația instituțională, din școli, licee și universități, ci mă voi referi la educația oferită de societate și familie.

Din punctul meu de vedere, această formă de educație este temelia pe care urmează să se construiască viitorul unei comunități. Ca părinți, ca oameni, putem crea o fundație solidă, care să aibe în componența sa „materiale” ca adevărul, valorile morale, iar ca liant să folosim dragostea față de copiii noștri. Toate acestea, amestecate bine, timp de minimum 7 ani, vor crea un om puternic, un om vertical, un om care va înțelege că el este cel care poate face societatea mai bună și va lupta pentru asta tot timpul. Înconjurându-se de alte persoane care își duc viața după principii similare asimilate în urma educației primite, lupta respectivă va sta mereu sub semnul victoriei. Pentru că tinerii noștri, cu suflete sănătoase (o astfel de educație sigur produce suflete sănătoase), nu vor percepe societatea ca pe ceva străin de dânșii, ci o vor percepe ca pe o familie extinsă pentru binele căreia merită să-și dedice munca și timpul.

Nu peste multă vreme voi fi la rândul meu părinte. Nu știu dacă am calitățile necesare pentru a fi considerat un părinte bun, dar știu că îmi doresc în primul rând ca fiica mea să fie sănătoasă sufletește. Rareori mi-a fost dat să văd om cu sufletul sănătos și trupul bolnav! Dacă avem impresia că știm astfel de cazuri, boala mai degrabă sapă în mintea noastră decât în trupurile lor! Voi încerca să am grijă de sufletul ei cum mă pricep mai bine și cred că un bun început ar fi acela în care să n-o mint niciodată. Evident că adevărurile trebuie explicate ca pentru copii, atunci când vârsta cere acest lucru, dar ce poate fi mai frumos decât să găsești povestea potrivită pentru mintea ei de copil?!? Mai cred că un copil nu trebuie „cumpărat” cu jucării fără număr și fără suflet, ci am impresia că e mai potrivit să-l „cumpăr” cu povești, plimbări și jocuri care să-i stimuleze imaginația simultan cu efortul fizic. Și da, îi voi lua un cățel la tăierea moțului. Nu un cățel „de firmă”, ci un maidanez simpatic, la fel de mic și neajutorat ca ea. Asta ca să se sprijine unul pe altul și să crească mari împreună. La rândul ei, nu va trebuie să „cumpere” cățelul numai cu oase, ci va trebui să-i spună poveștile ei de copil, să-l învețe lecțiile ei de omuleț, ca la rândul lui să devină un cățel vesel și responsabil.

Ca părinții moderni să se scandalizeze peste poate, să știți că la un moment dat  îi voi da lapte de vacă, chiar lapte cu mămăligă și o s-o las, cu mânuțele ei mici să planteze, tot în legea ei, floricele, roșii, castraveți sau pur și simplu să se joace în noroi. De-a ciuda, o s-o las să ia și câteva guri din această magică substanță care pare să fascineze toți copiii încă de la începuturile lumii. Ba mai mult, o voi învăța chiar să facă pișu în tufiș. Fără să se teamă de păianjeni! Înainte de a învăța engleza, va ști totuși să deosebească rața de gâscă și porcul de miel, ca să nu mai vorbesc de cal vs. măgar. Numai boii sper că va reuși va să-i deosebească abia prin adolescență…

PS: Fetița mea, va ști să zică „Bună ziua!”, „Mulțumesc” și  „Doamne ajută!”…vor fi primele cuvinte pe care la va învăța după „Mamă”!

PS2: Fetița mea va ști și „Doamne Doamne, Ceresc tată” și nu, nu mă tem că va deveni un extremist religios!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.