Simplul fapt că se face confuzie între cele două noțiuni semnalează faptul că populația este pe cale să uite ce înseamnă bun simț. Am să încerc să explic diferența dintre cele două noțiuni în speranța că bunul simț va reveni printre calitățile oamenilor.
Mai întâi ca terminologie. Simțit – nesimțit, denumește un cetățean bine crescut, care se comportă corect în societate, fără să deranjeze oamenii din jur, salută oamenii cunoscuți, oferă locul femeilor sau bătrânilor în mijloacele de transport în comun și altele de aceeași factură. Cu bun simț – lipsit de bun simț, denumește însă un mod de gândire, o combinație între egoism și altruism care să îi poată oferi cea mai corectă soluție obiectivă la problemele întâlnite în viață.
Privite astfel, cele două noțiuni nu se pot suprapune decât ca efect, cei care sunt simțiți și cei care au bun simț fiind plăcuți de cei din jur, antitezele fiind expulzate din cercul de cunoștințe. Dacă cei simțiți, întotdeauna politicoși și parcă puțin desueți se mai întâlnesc încă printre noi, persoanele înzestrate cu bun simț ar trebui încadrate la specii pe cale de dispariție. Iată o succintă prezentare a unei asemenea persoane, dacă aveți șansa să o întâniți. Un om cu bun simț nu intră niciodată în buclucuri majore și pare mereu ocrotit de instanțe superioare, deoarece nu-și asumă riscuri necalculate și își urmează calea gândită înainte de a porni la drum. Pare să aibă un răspuns la orice, dar rareori răspunde la o întrebare până nu a gândit răspunsul, fiind deseori socotit ca distant deoarece evită discuțiile care nu îl interesează. Mai are obiceiul de a răspunde unei întrebări directe cu o altă întrebare, al cărei soluții să ajute la descoperirea răspunsului cerut, conștient că orice răspuns e subiectiv. Acest om va face mereu ce trebuie făcut, voința proprie nefiind un argument logic ci doar o influență nocivă.
Asemenea oameni, dacă mai există, ar trebui să conducă societatea.
Lasa un raspuns