Uneori, cu cât cenzura era mai puternică, ideile prindeau chip și suflet, în acest fel rezultând lideri mesianici care au dus la reforme importante. Manipularea este o altă cale prin care am fost controlați dar și îndrumați în ultimele milenii. În general, manipularea este considerată un lucru nociv pentru persoană și societate, însa fără manipulare nu ne-am bucura de imaginea piramidelor, de spectacolul armatelor pe câmpul de luptă sau de beneficiile societății contemporane. Pentru a fi performant omul a trebuit îndrumat și controlat, iar exemplul lui Burebista care a pus să fie tăiate viile pentru a împiedica producerea vinului este unul cunoscut. În Romania zilelor noastre ideile circulă mai liber decât oriunde în lume. Războiul dintre instituții, dar și în cadrul instituțiilor, făcut public, a dus la scăderea încrederii în orice acțiune a autorităților, senzația unui complot total la nivel național, subminarea economiei naționale și lipsa de securitate la nivel personal. Dezbinarea și demonizarea a devenit pentru noi o obisnuință. Profesii vinovate, clase vinovate, etnii vinovate, presă vinovată, politică coruptă, biserică desacralizată, totul pare diabolic. În acest univers lipsit de valorile elementare, românul este în derivă, ușor de controlat. În drumul spre Bucuresti un intelectual imi spunea ferm convins că, în România, nu poți avansa dacă nu ai un dosar ascuns undeva, cu alte cuvinte dacă nu ești șantajabil. Nimic nu este mai puternic ca o mulțime adunată în jurul unei idei în care crede. Însă nimeni nu a prezentat studii privind ușurința cu care pot fi conduși oamenii. Am aplaudat tirani, am aprobat genociduri, am binecuvântat sacrificiile umane și tortura, am omorât milioane de vrăjitoare. Cu o propagandă bună poporul considerat cel mai rațional de pe Pământ a acceptat exterminarea unei etnii întregi. Însa aceleași mulțimi au realizat revoluția industrială, constructia catedralelor, dezvoltarea tehnico-științifică, au comis fapte eroice pentru noi. Oamenii sunt și rămân ,,masura tuturor lucrurilor” bune și rele câte se înfăptuiesc în universul social și istoric.
Totuși senzația de manipulare profundă pe care o traim în România zilelor noastre lovește demnitatea noastră, a celor care înțelegem, fie și parțial, ceea ce se întâmplă. Acel NOI, adică românii, s-au împărțit în atâtea grupuri eterogene încât pot fi manipulați după cum se dorește. Ideea fundamentală a democrației este respectarea majorității. O națiune care nu respectă majoritatea nu mai este o națiune. Valorile culturale, spirituale, materiale care ne unesc trebuie să fie mai puternice decât cele care ne dezbină. În caz contrar nu mai aven o singură țară, ci două. Nerespectarea majorității subminează democrația, principiile constituționale și întărește ideea unei țări bananiere. În democrație nu există coabitare ci doar decizia majorității. Periodic, minoritatea poate deveni majoritate și atunci poate lua hotărârile. Ce fel de țară e aceea în care minoritatea, prin virulență, contestă majoritatea? Punctul meu de vedere este că romanii trec printr-un experiment unic. Inculturația reprezintă fenomenul prin care individul adoptă mecanic tradițiile, obiceiurile, cutumele, gândirea grupului căruia îi aparține în funcție de care apoi, și acționează. Aculturația este rezultantă interacțiunii dintre diverse grupuri de indivizi cu schimbarea culturală a unuia dintre acestea. Transculturația descrie fenomenul de trecere a unei culturi la alta. Odată cu intrarea noastră în mecanismele NATO, respectiv UE am resimțit toate aceste fenomene sociale cunoscute, însă la o scară mult mai mare. Romanilor li s-au furat demnitatea, onoarea, patriotismul, valorile, religia, credințele și tradiția, istoria, democrația, în slujba unor interese meschine. Noi nu am fost pregatiti in ‘89 pentru ceea ce urma să se întâmple și suntem azi mai dezbinați și sovaielnici ca niciodată. Unde este cultura pe care să o promovăm? Ea a devenit străina claselor educate cât și celor din popor. A promova omul înseamnă, înainte de toate, a-l educa, a-i indica inițiativa înaintea mimetismului. De unde venim? Ce suntem? Unde mergem? Sunt întrebări care frământă mentalul colectiv chiar dacă uneori nu le percepem. Noi trecem printr-o experiență sociologică nouă. Nu ne regasim în aculturație, inculturație sau transculturație. Avem de a face cu un fenomem total nou prin care se încearcă ștergerea memoriei unui neam întreg, a identității și unității sale de către mecanisme și instituții care stiu cum se face asa ceva. Cu mințile spălate de social-media, televiziuni, radio, presă, cu alte cuvinte de tehnologia comunicării, incapabili să înțelegem ce ni se întâmplă ca indivizi sau societate, alegem calea impusă a regresului până la dizolvarea ca nație în baza unor principii utopice impuse din afară. În societatea noastră un fenomen care nu are un nume nu există, asta încât o sa denumesc procesul ca fagoculturație, adică ingurgitarea și digestia completă a culturii noastre. Nu îmi place cum arată România zilelor noastre. Acel NOI a fost înlocuit cu EU. Acel EI a fost înlocuit cu EL. Cred că e timpul să ne trezim din coșmar și să decidem pentru noi și nu numai pentru noi, ci pentru copiii noștri, în spirit național, economic, pragmatic, lăsând emoția și manipularea deoparte și cultivând bunăstarea materială și credința în Dumnezeu. Așa să ne ajute!
Autor: Emanuel Havrici, deputat
Lasa un raspuns