Deși a fost un adolescent poet și a scris versuri, astăzi preferă mai degrabă să vorbească despre ceva mai realist. Astfel, acesta consideră că, dintotdeauna omenirea a fost modernă și materialistă, însă s-a definit ca atare și a transformat această gândire într-un mod de viață, cu precădere,după anul 1850.
„A regândit omul ca individ și nu ca element al societății prin distrugerea comunităților tradiționale, prin adoptarea de comportamente și moduri de acțiune standardizate, pe care le numim cu emfază «proceduri». A desacralizat gândirea prin ridiculizarea marilor religii în folosul unei interpretări pseudoștiințifice a lumii. A universalizat prin extinderea la nivel global a unui mod de societate, prezentat ca singurul posibil. A redus creștinismul la o simplă opinie într-un torent de idei și păreri. Ca răsplată a comportamentului obedient față de aceste idei, ni s-a promis libertate și egalitate, și nu am obținut niciuna. Rupți de comunitățile din care făceau parte și lipsiți de valorile arhetipale, indivizii rătăcesc pe câmpiile ignoranței și a iluziei unei bunăstari vicioase, supunându-se unor mecanisme de dominare persuasive. Comunismul a dat naștere celor mai dure atrocități imaginabile. Capitalismul a dat naștere la inegalitățile sociale cele mai odioase, mai ales prin malformarea ideilor despre existență. Revoluțiile din 1848 au proclamat drepturile fără a institui mijloacele prin care acestea să fie exercitate. Numai minoritatea are acces la ele, pe când, majoritatea este veșnic revoltată. Acest mod de trai nu produce satisfacție și bucurie, ci incertitudine și teamă. Totul este incert și discutabil, nu mai există valori și repere la care să ne raportăm. Trăim într-o lume fără rădăcini și fără perspective, fără trecut și fără viitor. Individul izolat se pierde într-o lume ostilă și plină de angoasa”, consideră Havrici.
Neîmplinirea, o formă modernă a existenței omului
Totodată, Emanuel Havrici consideră că, ceea ce a reușit societatea actuală a fost să distrugă comunitățile tradiționale și să ne împingă într-o nouă credință: producția de serie.
„Negăm existența unei nature umane, deconectăm omul de la viața reală și îl introducem într-o existență iluzorie, după care ne mirăm că nu ne simțim împliniți. Războiul omului cu sine însuși a dat naștere la idealul «omului nou», care s-a reconstruit pe sine, devenind solitar si vulnerabil. Marele proiect de eliberare și bunăstare s-a transformat în unul de însingurare și înstrăinare față de propria natură. Dacă la el acasă, acolo unde a fost plămădit proiectul, și anume în nordul iluziei prosperității, cetățeanul a gustat și din partea plină a paharului, și anume nivelul de trai, noi am beneficiat doar de trauma unei tranziții fără sfârșit, a spolierii resurselor naturale ale statului, a migrației creierelor și a entităților umane apte de muncă. 1% dintre locuitorii planetei dețin peste 40% din bogății, 2 %, peste 60 %, iar 9 din 10 locuitori se confruntă cu teama de a-și pierde locul de muncă sau cu grija zilei de mâine. Trist bilanț al unei omeniri care se laudă că a găsit Sfântul Graal al fericirii capitaliste. Iar daca vreodată, vă simțiți amenințați, stresați, panicați, nervoși, într-un cuvânt neîmpliniți, nu vă faceți griji, e forma modernă a existenței omului, prezentată ca o boală ce trebuie tratată. Dar poate ar fi mai bine sa tratăm sistemul”, a conchis silvicultorul Emanuel Havrici.
Lasa un raspuns