Divizia din cadrul Serviciului Român de Informații (SRI) care deține sistemul unic de interceptări poartă numele de Centrul Tehnic de Securitate (CTS) și funcționează alături de Institutul pentru Tehnologii Avansate.
Ei bine, totul a început în 1998, anul în care a fost demarată implementarea sistemului centralizat de interceptare al SRI. Întreg sistemul a fost achiziționat de la o firmă străină, selecționată dintr-un număr de patru companii de profil. Doi ani mai târziu, în 2000, sistemul de interceptare a convorbirilor telefonice în reţeaua GSM devenea operațional.
Astfel, serverele de la CTS au devenit conectate la cele ale operatorilor de telefonie fixă și mobilă. Mai precis, informația brută ajunge în sistemul unic de interceptări, unde mai apoi este decriptată și ulterior analizată. Cum se făceau interceptările până să fie funcțional acest sistem? Ei bine, cu tehnica vechii Securității. Fără vreo tehnică digitală, fiecare individ era înregistrat de un înregistrator. La începuturi, sistemul era dimensionat strict pentru SRI, numai că această instituție nu era singura abilitată în această chestiune. Abilitat mai era și Ministerul Afacerilor Interne (MAI), spre exemplu.
Din această cauză, au început frământările acestor instituții, ele dorind să beneficieze de același sistem, astfel că în 2002 s-a luat hotărârea ca sistemul să fie dezvoltat în aceeași măsură pentru toți ceilalți beneficiari, fiind vorba despre un sistem care s-a dezvoltat prin eforturi proprii.
De-a lungul timpului, sistemele au avut diferite denumiri, iar softul pentru interceptări a fost upgradat de angajații Institutului de Tehnologii Avansate (ITA), pentru ca în prezent sistemul utilizat să fie în proporție de 80% “made in Romania”. Cât a costat toată această treabă am reușit să aflăm doar cu aproximație, mai ales din cauza faptului că sistemul a fost updatat în permanență la noile tehnologii. Știm, însă, că a fost vorba despre câteva milioane de dolari la vremea respectivă.
Pas cu pas
Sistemul auditează 24 de ore din 24 orice intervenție a unui operator, însă sistemul nu reține ceea ce nu mai este “util”.
Mai exact, sistemul este programat să rețină 14 zile informația. Interceptările care nu sunt arhivate pentru a folosi ulterior într-un dosar penal sunt distruse automat de sistem. De precizat este faptul că operatorul de redare, sau mai bine spus “omul cu casca”, nu poate extrage, șterge sau colaționa convorbiri. Sistemul este prevăzut cu semnătură electronică. Mai precis, înregistrează fiecare accesare. Astfel, sistemul vede cât timp s-a stat pe sesiune, dacă s-a revenit, cine a intrat, de câte ori sau dacă s-a întocmit notă. Sistemul utilizat astăzi are o distribuție la nivel national, în mai multe centre din țară – patru la număr –, lucrând pe o rețea informatică proprie.
Cu toate acestea, inițierea interceptării se poate face doar de la București. Interesant este faptul că toate structurile sunt conectate on-line la această platformă tehnică și folosesc aceeași “inimă” a sistemului.
Dacă vă întrebați câte limbi “cunoaşte” sistemul, aflați că operatorii de cască ştiu peste 40 de limbi și dialecte dintre cele vorbite în spațiile din care ar putea proveni teroriștii. Au voie să folosească operatorii informații personale? Răspunsul este NU. Iar această chestiune se pedepsește cu închisoare între 2 și 7 ani.
Practic vorbind…
… camerele în care se desfășoară totul sunt asemănătoare celor din filmele polițiste cu FBI, fiind puternic securizate, cu parole, cartele și tot tacâmul. Într-o astfel de camera, la prima vedere, ai în faţa ochilor doar un amalgam de cabluri, fire și, în general, multă, multă aparatură.
La o privire mai atentă, locul în care se înregistrează totul este unul foarte bine gândit și atent pus la punct: fiecare cablu stă frumos la locul lui, sistemele de ventilație își fac bine treaba, iar pentru buna funcționare a lucrurilor există angajați la orice oră care, să poată interveni. Aici, se înregistrează atât telefonie mobilă și fixă, cât și traficul de internet.
Știați că…?
… instituțiile conectate la sistemul unic de interceptări sunt DNA, DIICOT, MAI, MApN și SIE, prin Direcţia de Operaţiuni Speciale (DOS) și Direcţia de Informaţii şi Protecţie Internă (DIPI)?
… doar ofițerii judiciari ai DIICOT sunt găzduiți la CTS, unde sunt instruiți chiar de către ofițerii SRI?
… pe data de 15 martie, a existat un interval de șapte ore în care nu au fost ascultate telefoane pe teritoriul țării, cu excepția celor interceptate pe mandat de siguranță națională? A fost ziua în care SRI a oprit sistemul, pentru a se conecta la acesta DNA, DIICOT, DOS și DIPI, în urma binecunoscutei decizii emise de către Curtea Constituţională a României (CCR) privind interceptările.
… femeile sunt preferate pentru posturile la cască? Asta pentru că sunt mai bune ascultătoare, au mai multă răbdare și au o mai mare aplecare spre a sesiza finețea discuțiilor, caracteristici vitale pentru înțelegerea nuanțelor din discuții. De aceea, 60% dintre operatorii de cască sunt femei.
… supozițiile potrivit cărora atunci când ești “ascultat” ți se aude ecoul în telefon sau auzi un beep în momentul în care începi o conversație rămâne un mit? Ba chiar am aflat că telefoanele celor interceptați “se aud cel mai bine”.
… vorba românească “de ce ți-e frică nu scapi” nu merge și în cazul ăsta? Este remanent în societatea românească cum că suntem ascultați în permanență. Acest mit a fost spulberat și el, fiindcă, pentru a fi ascultați, mai întâi trebuie să existe un mandat de siguranță națională de la judecător. De abia odată cu mandatul începe și treaba cu interceptatul, care se face automat și mecanic, fără a fi necesară intervenția umană. De evidențiat este faptul că traseul birocratic al obținerii unui astfel de mandat este destul de complicat. De la ofițerul de caz pleacă propunerea către șeful de unitate. Acesta decide dacă trebuie sau nu cerut mandat, iar mai apoi se ajunge la directorii SRI – cei care iau decizia finală. Cererea formulată de directorii SRI pleacă la procurorul general, care are două posibilăți: o refuză sau o trimite mai departe la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ).
Lasa un raspuns