Oamenii au obiceiul de a nu face NIMIC neplănuit așa că, de fiecare dată când ajung în fața unui deziderat aflat în viitor se apucă de căutat scheme și planuri pentru acesta în trecut, deoarece omenirea nu are capacitatea de a imagina ceva nou, orice idee poate fi generată numai de o sursă, oricare, de la Istorie la Basme. Astfel se face că oricât de înălțător și inovator ar fi un vis, el devine o banală repetare a trecutului cu ajutorul tehnologiilor noi pe fundații ancestrale.

România a avut inventatori de geniu pe care populația nu numai că nu-i știe dar despre ale căror invenții n-au aflat niciodată deoarece regimului comunist nu-i convenea popularizarea altor indivizi decât iubitul conducător. Despre Soleta, automobilul de oraș inventat de Iustin Capră cu mult înainte ca problema petrolului să oblige marile companii să producă motoare economice pe șasiuri mai mici, unii au mai auzit, iar bucureștenii au și avut ocazia s-o vadă, dar foarte puțini mai știu că mașinuța aia era capabilă să dezvolte o viteză de peste 80 de km/oră consumând mai puțin de 2 litri la suta de kilometri sau că datorită unui șasiu/rezervor unic în lume, avea o autonomie de 1500 de kilometri între două plinuri. Curtea și garajul lui Iustin erau un real wonderland în care se găseau mereu 2-3 trăznăi, cum obișnuia să le numească, în lucru.

Despre turbina lui George Testea pot să vă spun numai că, ajuns cu chiu și vai în America, după ce renunțase să mai încerce să o producă în România, a descoperit că nici acolo lucrurile nu mergeau așa cum credea el. Ajuns la MIT a prezentat în fața specialiștilor de-acolo un model funcțional al turbinei sale, model care s-a dovedit dincolo de capacitățile de înțelegere ale savanților care au declarat că acest motor nu poate exista, deoarece încalcă legile cunoscute ale fizicii. Doar o idee despre aplicațiile turbinei Testea, să ne închipuim că am putea folosi un singur motor la oricare dintre mașinile unei ferme, indiferent dacă vorbim de un excavator, un buldozer sau o banală mașină de tuns peluza și că după ce termini treaba e de-ajuns să montezi motorul la avionul personal ca să te duci să bei o bere la 3-400 de kilometri distanță. Să adaug că funcționa cu orice, de la ulei de gătit la spirt medicinal, și că George Testea lucra deja la un echipament de hidroliză care să-l facă să meargă cu APĂ?

Oamenii aceștia, ca și Henri Coandă aveau aripi și nu și-au lăsat imaginația oprită de limitele cunoașterii celorlalți. Câți dintre noi suntem apți de o asemenea rupere de impus, de artificial, de conservatorismul panicard?

 

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.