Mă amuză teribil politicienii de la parter, oameni cu opinii fixate de postul de intoxicare preferat. An de an, cum dă un pic de căldură, oamenii se adună să combată starea națiunii la o bere și-un rachiu, procurate de la cele 3 crâșme cu care a fost binecuvântat locul. Acum nu că asta ar fi rău, e dreptul lor să-și toace pensia și sănătatea cum le vine pe chelie, dar e de-a dreptul amuzant să auzi aceeași 2-3 oameni perorând de fiecare dată altceva.
Mă gândeam că dacă tot facem ca fofeaza după fiecare promisiune guvernamentală sau știre bombă a vreunei televiziuni, ar fi util ca guvernul să ne oblige să purtăm cu noi dinamuri și baterii, care încărcate din agitația noastră inutilă, să contribuie măcar la ieșirea din deficitul energetic al României.
Cum discuțiile sfârșesc prin alcoolemia ridicată a combatanților, spre seară apar și doi lăutari, mereu aceeași și seara răsună monoton și repetitiv acordurile melodiei Pușca și cureaua lată, ca o declarație a faptului că respectivii își dau seama că au fost cândva oameni.
Nu cred că Suceava e buricul pământului și aici se întâmplă numai minuni și nici nu cred că bătrâneii noștri sunt unici. Poate pe la voi se cântă altceva, dar ideea e aceeași, lipsa personalității, renunțarea la idealuri, este o eternă golire de conținut. Oamenii dispar, devin cetățeni, simple piese albe sau negre pe o tablă de go, sacrificabili, manipulabili și din ce în ce mai ușor de mutat dintr-un loc în altul, cu condiția să fie în direcția vântului. Inteligența s-a transformat în lașitate, iar rațiunea capului plecat ne grăbește spre o prăpastie definitivă.
Lasa un raspuns