Pentru cei dintre dumneavoastră care ați văzut în trecut filme western, cele cu goana după aur, desigur nu ne referim aici la cel mai nou partid politic al României probabil că vedeți astăzi cam aceeași regie și scenariu cu actori mai mult sau mai puțin cunoscuți, cu scene mai mult sau mai puțin credibile, cu schimbări de situație radicale, în dorința de a atrage cât mai multă simpatie electorală, cât mai multe voturi în final.
În acest sens observăm zi de zi o bătălie artificială, prin intermediul comunicatului de presă, vedem răspunsuri la atacuri dure, observăm strategii de anticipare sau de repoziționare, când de vorba e fapt de o bătălie surdă între cele două mari partide ale României, PSD și PNL, care nu pierd nicio ocazie în a-și adresa critici dar și în a veni cu fel de fel de proiecte, unele mai fantasmagorice decât altele, de la autostrăzi, la centuri, spitale și mai nou case ale căsătoriilor.
Din dorința de a ocupa spațiul mediatic și de a obține în mod evident cât mai multe intenții de vot avem de a face cu o bătălie subterană surdă din mai multe perspective, sunt mai multe fronturi deschise, e o bătălie între doctrine, stânga și dreapta, dar și o bătălie internă subterană, tot surdă, pentru că ambele partide și cel social democrat și cel liberal vor avea anul acesta alegeri pentru conducerile proprii.
Avem de a face în acest sens cu o IMPOSTURĂ deja binecunoscută în politica românească, ridicări de mingi la fileu, răspunsuri date prin locotenenți, teme de atac sau de apărare, dar mai nimic în relație cu VIAȚA NOASTRĂ, cu așteptările curente, cu modul în care trecem mai bine sau mai greu prin pandemie și prin provocările de zi cu zi.
Rămâne așadar o prăpastie imensă între ceea ce vrea politicul și ceea ce vrem noi restul lumii, dar zicala veche „câinii latră, caravana trece” se aplică în continuare.
Noi asistăm cumva neputincioși la ceea ce au ei de-a face în Parlament, în Guvern și în instituții și nouă nu ne rămâne altceva decât să așteptăm să treacă următorii trei ani până la următoarele alegeri.
Selecția naturală, prin presă. Cel puțin 2 impostori trebuie să dispară complet din peisajul politic local, până în 2024
Atunci vom avea șansa sau nu să îi votăm pe alții mai buni sau mai răi, să îi schimbăm pe actualii de care ne-am săturat, dar din păcate vom intra din nou într-o buclă ciclică, pe care o repetăm din patru în patru ani.
Pentru că, din păcate pentru noi, între ei este o relație puternică în subteran, dar mimează la lumina zilei un mariaj cu năbădăi, cu toate rufele spălate-n public, noroc de primarul urbei care le-a pus la dispoziție, din solidaritate, chiar și casa căsătoriilor municipiului reședință de județ.
Shakal o’Nil
Bukowina lui Invers, ochiul din craca ta de la serviciu!
Articol preluat din Ziarul Ducatul Bukowina. Citește mai mult pe … Click! ZDB
Eu aș vrea să dau exemplu de încă o politie (cea locală) pe care o doare undeva când încalcă ea însăși a legea pe care zice că urmărește, pe bani publici, să o facă respectată de altii.
Azi, aprox. 7.30, Obcini, sensul giratoriu de pe Corneliu Coposu, lângă biserică, masina poliției locale intră in giratoriu fără sa acorde prioritatea legală de stânga și evident enervată de claxonul meu care puteam să nu reusesc să evit tamponarea ”oamenilor legii”. Adică nu erau destul celelalte politii catastrofe pe drumurile publice! Ați văzut vreodată patru polițiști într-o masină în mers, toți patru vorbind la mobil? Eu da. asta de azi nu m-a urmărit ca să mă amendeze ori ca să mă cunoască și să mă dea în consemn. Dacă nu cumva mă cunoaște deja și sunt deja pe agenda de lucru a mai multor echipaje.
Să recapitulăm ca să știm mai temeinic. Partidele politice sunt asocieri de cetățeni care se consideră înzesatrați pentru a se implica în lupta politică cu scopul de a ajunge la putere ca să pună în aplicare, ajunși acolo, proiectele lor de rezolvare a problemelor de care depind binele și fericirea privată și publică a cetățenilor. Asta în teorie. În practică, la noi, pică ultima parte a definiției, care se înlocuiește cu binele privat și de grup al asociaților. Pică în același timp dimensiunea de ”om de stat” a asociatului angajat în bătaia politică și rămâne doar aceea de ”animal politic”, adică instinct de dominare în acțiune specifică și cu scop specific, primar.
Mai pică și CALITATEA DE OM și în general orice calitate a asociatului prin împrejurarea că votul de listă aduce acolo pe oricine în baza unor valori care pot conta, dar de obicei nu au efecte în materie de interese, bine, fericire publică și privată a celorlalți. Acestor cauze ale răului li se pot adăuga incultura, imoralitatea, absența oricărui Dumnezeu, dispoziția și priceperea în ale blatului, minciuna, ipocrizia, disprețul pentru celălalt sau ceilalți etc, etc… Iar noi, votanții care ne dorim mereu o schimbare, rămânem mereu proștii satului. Pe drept cuvânt, pentru că nu știm ceea ce trebuie să știm.