De curând am simțit că lumea a deraiat definitiv de la normalitate, că oamenii au cedat, au pierdut lupta cu iraționalitatea, devenind niște prădători haotici. Cu scuza profitului asumată, cetățenii lumii s-au înregimentat ca prădători, indiferent dacă fură sentimente, bani sau propria căciulă. Nu contează dacă cei spoliați sunt străini sau rude, dacă furtul constă în datorii neonorate sau promisiuni uitate, sub deviza “maieul e mai aproape decât cămașa”, cetățenii lumii trăiesc numai ca să abuzeze pe cine pot.
Am citit rezultatele unor cercetări făcute de un colectiv de polițiști și psihiatri americani asupra motivelor abuzurilor familiale. Timp de 2 ani, aceștia au studiat motivele și motivațiile indivizilor care își abuzează fizic familiile, ajungând la concluzia că respectivii erau la rândul lor victimele unor abuzuri repetate la serviciu. Sunt convins că toți cei care abuzează sunt abuzați, sau au fost cândva, deci consideră normal să facă la fel dacă pot, dar mie mi se pare UMAN să nu mă răzbun pe nevinovați. De aceea, de fiecare dată când nu mai suport ce se întâmplă în jurul meu, mă refugiez într-o lume ascunsă în creierul meu, o lume fără rău, unde soarele strălucește mereu deasupra unei poieni care conține un mic lac. În lumea mea nu există prădători, nu există nimic advers liniștii personale. Acolo aduc uneori oameni decedați sau prieteni prea îndepărtați, alteori se aude Leonard Cohen sau muzică ambientală. Excursiile în lumea secretă mă ajută să suport răutatea inutilă și irațională a oamenilor, ceea ce vă doresc și dumneavoastră.
Cristian Tonolla
Lasa un raspuns