Proverbele și zicătorile românilor sunt exprimări compacte destinate transmiterii orale a unor experiențe de viață. Transmise în timp peste veacuri, ele capătă caracter axiomatic sau profetic asupra unor anumite fapte, caractere sau întâmplări. Fiind îndeobște alcătuite din două adevăruri separate, ele mai au calitatea de a fi uneori interschimbabile, generând noi proverbe ce se dovedesc corecte și la fel de bune ca bazele din care sunt pornite.
Trecând peste caracterul ilar oferit de diverse bancuri care conțin proverbe românești aplicate de alte culturi, memorabil fiind cel cu rabinul care dădea sfaturi credincioșilor săi folosind proverbele românilor, însă înțelesul cuvintelor fiind denaturat de limba maternă, vă propun să ne orientăm spre două proverbe existente, din a căror combinare rezultă alte două proverbe mult mai de actualitate. Cele două proverbe de bază sunt „cine se scoală de dimineață departe ajunge” și „capul plecat sabia nu-l taie”. Chiar dacă timpurile moderne contrazic vorbele conținute în proverbe, sensurile rămân corecte. Deci dacă luăm cele două proverbe și-i aplicăm fiecăruia jumătatea celuilalt, obținem două noi proverbe la fel de corecte și bogate în sensuri ca rădăcinile din care provin, adică „cine se scoală de dimineață sabia nu-l taie” și „capul plecat departe ajunge”.
Dacă mă înșel și raționamentul meu este greșit, vă invit să mă contraziceți, iar dacă v-a plăcut sper că veți încerca să descoperiți și dumneavoastră asemenea perechi de proverbe.
13.10.2013
Cristian Tonolla
”Cine aleargă după doi iepuri, ajunge din pod în glod” și ”Cine are prieten nărod, nu prinde niciunul.” :))
Mai de actualitate ar fi: 1. ”Cine sapă groapa altuia … departe ajunge!” 2. ”Cine se scoală de dimineață … cade-n ea!” 🙁 😀 ?!