Ar pune cântecul și strigăturile, tradițiile și poveștile de odinioară, alături de icoane, cum stăteau pe vremuri florile sfințite, nu e loc de îndoială!

Ar duce Bucovina acolo unde doar mai marii lumii au ajuns pentru a le arăta tuturor că doar acasă la el doina poate fi rugăciune și că oamenii lui încă mai scriu file importante de istorie.

Gheorghe Flutur, așa cum puțini îl știu, demonstrează acasă la el că omenia este mai mare ca funcția și că dragostea lui pentru Bucovina nu este ceva ce poate fi învățat, repetat și apoi arătat, iar oamenii simt asta.

La început de an, atunci când la Botoșana are loc unul dintre evenimentele-emblemă ale Bucovinei,  Balul Gospodarilor, președintele Consiliului Județean Suceava, se întoarce pe ulița copilăriei, în raiul nemuritor și de neînlocuit.

Nu-și ia nimic din funcțiile mari pe care le-a avut sau pe care le are, ci doar bucuria de a fi din nou, printre toți oamenii satului.

De pe margini, cei mai bătrâni dintre localnici îl privesc cum stă de vorbă cu ceilalți participanți, curioși dacă îi mai recunoaște și pe ei sau dacă vine și pe la ei. Și, da, vine! Și nu doar că îi salută respectuos, ci își și ridică căciula  și îi și îmbrățișează.

„Câți dintre oamenii care au ajuns mari mai vin la noi să stea de vorbă? Îl știm de când era mic și ținem la el. Ne mândrim când îl vedem la televizor, că e de-al nostru.  Ferice de el că nu-i fudul. Pentru asta Dumnezeu l-a ajuta în continuare”, ne mărturisește un bătrân, căutându-l cu privirea pe fiul satului.

Unii gospodari, care vin în fiecare an, se uită la costumul popular al președintelui CJ să vadă dacă e același ca anul trecut, alți tineri care sunt pentru prima dată la acest bal își dau coate: „Să nu-mi spui că cel cu ițari și cămeșoi e Flutur!”

La unison, oamenii îl apreciază, iar el nu se lasă prea mult așteptat în a le transmite gândurile, din debutul evenimentului. Încă de la prima silabă pe care o rostește, oamenii îl aplaudă îndelung, iar în glasul lui nu găsești nici urmă de vorbă „domnească”.

 „În 2005, vorbește lumea, eu eram ministrul Agriculturii. Mi-o trecut, dar am fost. Mi-aduc aminte o întâmplare de atunci când, în fața căminului cultural vechi, erau gospodarii de la Arbore și-o zis o Bălăceancă, iar eu m-am prins cu ei în joc. Am strigat «bogdaproste că-s nebun, că, cuminte-am fost destul». Seara la știri a apărut că ministrul Agriculturii a spus că a fost nebun. Da, dar nebun pe joc! Dragii mei, anul trecut, după bal, mi-o ieșit niște vorbe: că Flutur nu avea niște cizme care să îi vină bine, și recunosc, și că aveam o cămașa ca un sac, adică la spate nu era încrețită. Anul acesta am cizme de Botoșana, cămașă de asemenea, curea tot de aici. Mi-ați făcut costum și vă iubesc! O să treacă anii, dar asta rămâne în urma noastră, de aceea vă rog să iubiți folclorul autentic și portul popular pentru că de asta are nevoie țara noastră. Vă iubesc! Vă iubesc! Vă iubesc și rămâneți iubitori de folclor! Să cânte muzica”, le transmite celor prezenți, după care se prinde în joc.

 Convins că nimeni nu este atent exact în acel moment la ochii lui, se luptă cu o lacrimă care îi tremură în colțul ochilor și pentru a depăși rapid momentul ia primul microfonul și începe strigăturile.

Dansează cu Ana Ilca Mureșan, despre care cunoscătorii de folclor adevărat au spus că este artista cu cel mai vast și autentic repertoriu. Astăzi, aceasta îi este alături  lui Gheorghe Flutur pe drumul vieții și tocmai pentru că nu ține de mână pe oricine și-a pregătit din timp strigăturile.

 Le-a compus special pentru balul de anul acesta, iar în timp ce dansează strigă direct din suflet: „Dorul meu și-al mândrii mele, cum să potrivesc a mere, ca doi porumbei la pene. Și la mers, și la strigat, că suntem dintr-un aluat”. Și continuă până rămâne fără glas.

E lesne de văzut: este în largul lui și nu-l poți vedea oricând așa pe Gheorghe Flutur, cum e între oamenii lui. Iar dacă el a dat drumul strigăturilor, ceilalți continuă. Ia naștere astfel un dialog pe care astăzi nu-l găsești pe oriunde. Din gura oamenilor ies cuvinte însoțite de atâta profunzime, încât ajungi să te gândești că o binecuvântare mai mare ca cea de a te fi născut pe aceste meleaguri, nu există.

Un CD cu strigături din Botoșana, promisiunea președintelui Consiliului Județean

Într-o lume a muzicii comerciale, Flutur le amintește celor prezenți de un frate de-al mamei sale, care de acasă, din cărucior, striga ceva ce nu ar vrea să fie dat uitării: „Te cunosc, lele, te știu, că porți otravă la brâu și omori omul di viu!”

Le vrea pe toate imprimate pe un CD, să nu se piardă în negura vremii, iar acest lucru cât mai curând, pentru ca generațiile următoare să își cunoască istoria locală.

Uneori, în țara ta, poți fi profet!

„Nimeni nu-i prooroc (profet) în ţara lui”- este un proverb foarte des folosit pentru a evidenţia faptul că, adeseori, reuşitele oamenilor de seamă nu sunt recunoscute tocmai de cei în mijlocul cărora s-au născut şi format. La Botoșana, acolo unde s-a născut politicianul Gheorghe Flutur, oamenii se încăpățânează să îi arate contrariul.

Poate și pentru că atunci când cei din jurul lui se agitau să îi dea în față cele mai strălucitoare și curate tacâmuri pentru a mânca, Gheorghe Flutur a pus mâna pe farfuria cu sarmale și și-a luat o sarma pe care a mâncat-o direct cu mâna. La fel ca mai demult, când tacâmurile de argint nu-ți puteau da statutul pe care nu-l aveai, iar accentul de la oraș nu te făcea domn.

Privind de pe margine îți vine în minte automat CV-ul lui: senator, ministru, șef de campanie a lui Traian Băsescu, președinte de Consiliu Județean, vicepreședinte PNL, președinte PNL Suceava, preşedinte al Consiliului Pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, etc.  Te gândești cum ar fi să țină cont de toate astea, dar, Slavă Domnului, nu o face!  Nu e vedetă,  nu e DOMN, nu e politician, deși, mulți se tem de el în campaniile electorale, este doar OM!

Pentru toate acestea, pentru dragostea fără margini pentru Bucovina, pentru omenia și inteligența interpersonală pe care o stăpânește, oamenii lui îi arată că „uneori, în țara ta, poți fi și profet!”.

Gheorghe Flutur, despre care oamenii iubitori ai cuvintelor-poezie au spus că în ochii lui se oglindește albastrul Voronețului, poate fi criticat pentru multe lucruri, dar niciodată pentru autenticitate și omenie.

Lui Gheorghe Flutur îi pot fi reproșate multe, pentru că asemeni omenirii, nu este fără de greșeală, dar niciodată nu îi poate fi reproșată dragostea nemărginită pentru Bucovina, pentru că acolo, la el în suflet, acest cuvânt este scris cu litere aurite, în filigran, pentru o viață. Și dincolo de ea…