În comuna suceveană Panaci reprezentanții comunității locale au reușit să reînvie o tradiţie care, în ultimele decenii, aproape că a dispărut în România: şezătoarea.
Ideea i-a aparținut primarului comunei și a luat naștere în urmă cu mai mulți când acesta devenea primar. Multe din evenimentele care astăzi sunt de răsunet nici nu existau pe timpul acela în comună, iar această șezătoare este unul dintre aceste evenimente.
Anul acesta a avut loc una dintre cele mai reușite ediții a acestei șezători: copiii au lăsat deoparte telefoanele, tabletele, computerele şi internetul pentru a încerca să afle câteva lucruri despre meşteşugurile tradiţionale, despre arta populară şi despre cultura ţărănească, iar bătrânele satului și gospodinele s-au întors în timp. Într-un timp frumos în care oamenii erau mai simpli, dar mai fericiți.
„Am considerat când am devenit primar că tradiția este un mod de viață și, din când în când, acest mod de viață trebuie să ajungă și în spațiul public. Cred cu tărie că obiceiurile și tradițiile ne definesc și sunt o formă de identificare. Ne arată originile, iar fără ele ne-am fi pierdut identitatea. Nu avem un buget care să ne permită să îi recompensăm consistent pe cei care participă la acest proiect, însă o floare și o diplomă le oferim din toată inima. Au existat voci care au spus că mai bine renunțăm la aceste manifestări, însă am căutat resurse și nu vom renunța”, spune optimist primarul comunei, Vasile Cozan, care a îmbrăcat la rândul său costumul popular și a participat la șezătoare.
Deşi ar putea fi interpretată ca un spectacol folcloric (având în vedere că n-au lipsit cântecele şi dansurile populare) „Șezătoarea de la Panaci” s-a dovedit până la urmă a fi mult mai mult decât atât.
Spectatorii adunaţi au putut admira, bunăoară, şi o expoziţie de obiecte ţărăneşti vechi şi de ţesături şi costume tradiţionale, în faţa tuturor fiind scoasă la iveală funcţionalitatea inventarului gospodăriei rurale de odinioară.
Au ajutat la asta femeile satului, care au făcut demonstraţii pe viu ale folosirii războiului de ţesut, fusului, suveicii şi a altor tehnologii străvechi.
Impresionant a fost și faptul că cei mai mici dintre participanți au fost interesați să vadă, să afle şi să facă, la rândul lor, lucruri al căror rost mai putea fi desluşit, până de curând, doar de bunici şi străbunici.
De asemenea, artiștii locali, precum și oaspeții din Republica Moldova au oferit un adevărat regal folcloric.
Au ţesut, au împletit, au făcut pâine și plăcinte
La un moment dat, frontiera dintre public şi cei care demonstrau diferitele îndeletniciri tradiţionale s-a „dizolvat“, iar alături de cei care munceau s-au prins în dans și restul participanțiilor.
Programul șezătorii de la Panaci cuprinde și o parte gastronomică în care gospodinele satului se întrec în bucate tradiționale.
Acest lucru s-a întâmplat și anul acesta, iar ca element de noutate primarul comunei s-a gândit ca în curtea primăriei să fie construit și un cuptor.
Gospodinele au venit cu aluatul pregătit, iar pâinea și plăcintele scoase din cuptor au făcut deliciul participanților.
Şezătoarea de la Panaci nu numai că a ilustrat că, prin cântece şi tradiţii, ţăranul român de odinioară se regăsea pe sine într-o stare de bine, dar a și arătat că în pofida acaparării tehnologiei şi a schimbărilor de la o zi la alta, importanţa tradiţiei încă nu s-a pierdut şi îşi poate regăsi farmecul şi în sufletele noilor generaţii, care, cu mult sârg, au căutat să redea specificul satului românesc de altădată.
Lasa un raspuns