„Lasă-mă-n liniștea mea, măi băiete!”

Nenea Ilie nu mă lasă să-i fac o fotografie. „Ce-mi trebuie mie să mă știe lumea? Lasă-mă-n liniștea mea, măi băiete!”. E trecut de 70 de ani, dar e încă viguros. Se simte în putere și asta se vede și în glas, și în atitudine, și în mișcările trupului. Când vorbești cu el, ți se uită direct în ochi, iar vorba clară, cumpănită, fără ocolișuri arătă că a cugetat multă vreme la cele discutate. Nu ai cum să-l contrazici și adevărurile spuse de el uneori te dor. Pentru că deseori simți că și tu ai fost complice la ce s-a întâmplat cu țara asta și chiar cu tine însuți. Pentru că despre România am discutat. Și despre neveste. Și despre cât de bună este apa de fântână.

„Păi după 90 cine a venit la putere? Numai ăia care nu și-au iubit țara. Dacă o iubeau, o îngrijeau cum trebuie. Că și tu, dacă îți iubești nevasta, ai grijă de ea, nu? N-o vinzi altora și nici nu suporți s-o umilească careva. Faci ce poți ca să-i fie bine. Nu ție, ei. Că dacă o iubești, binele ei este și binele tău. Așa-i și cu țara. Dacă o iubești, faci tot ce ține de tine ca om ca să-i fie bine. Și nu trebuie să faci altceva decât să îți faci treaba. Dacă ești țăran, lucrează pământul. Ține niște porci, niște vite, niște găini. Dacă ești profesor, fii un profesor bun, corect. Nu-i trece pe toți pe pile, pe meditații, pe ochi frumoși. Dacă ești meseriaș, lucrează la alții ca și cum ai lucra pentru tine. Nu da țepe, nu fă treaba de mântuială numai să iei banii și să pleci. Fă-ți datoria de om. Dacă toți am face asta, altfel am trăi. Că țara asta a noastră are de toate, dar dacă nu suntem oameni cu ea, cum să trăim bine? Zi-mi tu, cum?

Gândește-te că eu din 2000 n-am mai fost angajat, măi băiete. Și n-am cerut niciodată la nimeni nimic. Ba am și dat și încă dau la alții mai tineri, care ar trebui să aibă, să le ajungă. Eu sunt țăran. Și-am înțeles asta de mic. Lucrez pământul și am animale. Cu astea trăiesc. Cu astea îmi țin gospodăria. Ce producem în gospodăria noastră, vindem și trăim. E drept că nu dăm banii pe prostii. Facem cu ei ce trebuie și uite așa mai reușim să punem și deoparte. Dar dacă n-aș fi înțeles eu și nevastă-mea că suntem țărani și că asta-i menirea noastră, ce am fi ajuns? De râsul curului am fi ajuns. Îți zic eu. Că nimeni nu reușește să trăiască bine dacă vrea să pară mai mult decât este. Ca să fie bine în lumea asta, trebuie să ne știm fiecare locul sub soare și să găsim mereu omul potrivit la locul potrivit”.