Oamenii sunt în cea mai mare parte cercetători, deoarece își îndreaptă atenția către exterior, mult mai interesați de ce au, fac sau zic alții decât de acțiunile propriei persoane. De aceea bârfa, can-can-ul și scandalul întrec cu mult realitatea în viața lor.

Am devenit spectatorii propriei vieți și reușim cumva să ignorăm farfuria sărăcăcioasă care ne stă în față mâncănd cu ochii la televizor. Nu există evenimente în viața noastră dacă nu sunt evidențiate în emisiuni televizate, analizate la sânge de diverși specialiști în zvonuri, prezumții și premoniții care ne țin cu sufletul sărit cu fraze care încep cu dacă, poate și parcă, cu toții defazați de la adevăr.

Ne trecem timpul, și așa deficitar, întorcând pe toate fețele diverse cuvinte sau acțiuni ale altor oameni, pentru a găsi acolo cauzele nereușitelor noastre, ale incapacității noastre de a ne adapta la realitățile vieții. Ne cumpărăm telescoape sau microscoape pentru găsirea unor soluții care ne stau la îndemână tuturor deoarece soluția nu este altundeva decât în noi și pentru a o găsi nu avem nevoie decât de o banală oglindă.

Oglinda, îmi veți spune, o folosim zilnic. Da, numai ca o folosim pentru a ne farda și pentru a ne adapta ținuta pentru ceea ce urmează să facem, mai simplu, pentru a ne pune măștile pe care credem că ceilalți le așteaptă de la noi. Folosim oglinda exclusiv pentru a ne minți mai ușor că suntem altcineva și nu pentru a ne privi cu curaj în față și a ne recunoaște drept cine suntem cu adevărat. Pentru restul oamenilor folosim microscoape performante pentru a le putea descoperi noduri în papură care să ne permită să ne considerăm superiori celorlalți. Facem colecție de fraze simandicoase pe care le turnăm mai ales când nu e necesar pentru a mima o cultură pe care o negăm punând virgulă între subiect și predicat sau playlisturi savante cu muzică preclasică și arii celebre din opere pe care le turnăm pe Facebook în timp ce în casă răsună manelele.

Cred că mai sunt foarte puțini oameni care știu cine sunt, și că majoritatea acestora sunt trecuți de 70 de ani, fiecare constituind un reper în funcție de care ne putem redescoperi locul în lume. Dacă astăzi reușim să încetăm să ne mințim pe noi înșine și reușind asta încercăm să nu-i mai mințim pe cei din jur, este foarte probabil că viața noastră, oricât de grea ar fi, va fi mai ușor de suportat iar dacă excludem din viața noastră minciuna instituționalizată și influența sa corozivă asupra propriei gândiri, poporul acesta chiar ar mai putea avea o șansă

Despre autor

Postari asemanatoare

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.