Ostra, comuna care n-a murit odată cu mineritul

Neasemuite frumuseţi te cheamă înspre toate colţurile sucevene, printre dealuri molcome, ori prin codri răcoroşi, cu ape limpezi şi  tânguiri de bucium. Aici poţi vedea codrii seculari în care au vieţuit odinioară bourii şi zimbrii cei cu stea în frunte. Vei călca ţărâna peste care au fost clădite primele reşedinţe muşatine şi necropolele voievodale, unde dorm sub lespezi carpatine mari domnitori între care, cel mai important, Ştefan cel Mare şi Sfânt. Vei admira Cetatea cea vestită şi neînfrântă a Sucevei şi nepieritoarele nestemate zămislite de meşteri anonimi, care au coborât pe zidul Voronețului tot albastrul cerului. Printre atâtea frumuseţi de neuitat este şi… „O frumoasă aşezare montană, o mică depresiune la poalele Munţilor Stânişoarei, un loc unde Muntele Ostra se împreună cu cerul, în pulberi de foc şi tremur de stele” (Elena Mătase – Muntele de aramă).

Denumire și așezare

Comuna Ostra este situată în sud-vestul judeţului Suceava, în depresiunea cu acelaşi nume din Munţii Stânişoarei, la confluenţa a trei pârâuri montane: Brăteasa, Băişescu şi Botoşanu, ce formează râul Suha, la o altitudine de 650 m, fiind formată din satele Ostra şi Tărnicioara. Faţă de Suceava se află la 65km distanţă, iar faţă de cel mai apropiat oraş, Frasin, la 18 km.

Ostra este cuvânt de origine slavonă: „ostru”, însemnând ascuţit, nume dat mai întâi unui munte cu această formă. Se pare că oronimul a apărut prin traducerea în limba slavonă a toponimului „ascuţita”, cu ocazia redactării actelor în cancelariile domneşti. Denumirea localităţii îşi găseşte explicaţia şi în duritatea rocilor care sunt prezente pe teritoriul comunei, în ruteană, „ostrai” însemnând aspru, dur. Localnicii cred că numele satului este legat de o unealtă de pescuit, „ostriţă”, un băţ lung care are la capăt un fel de furculiţă. Între 1919- 1925, localitatea s-a numit Floceni, de la toponimul Poiana Flocii şi a numărului mare de familii Flocea.

Din istoria comunei Ostra

Prima atestare documentară a numelui Ostra apare într-un document din 25 aprilie 1475. Ştefan cel Mare certifică dreptul Mănăstirii Humor de a folosi: „un munte, anume Ostra și slatina de la Ostra, care, acest munte și cu slatina, au fost demult ale lor” (Documente privind istoria României, Veacul XIV, XV).

Slatina este un izvor ale cărui ape, înainte de a ieşi la suprafaţă, spală o rocă cu un conţinut bogat în sare. Se ştie că în perimetrul zonei a existat un număr mare de izvoare de slatină, dar slatina la care se referă documentul este imposibil de identificat, ştiut fiind faptul că izvoarele de slatină există la Ostra, pe Băişescu, la Slătioara, Stulpicani. Tot ce este posibil ca documentul să facă referire la vreo slatină de pe pârâul Băişescu din Ostra.
Existenţa numelui Ostra la această dată certifică faptul că localitatea avea deja o vechime bine determinată.

Urmele de locuire în Ostra sunt atestate şi de materialele arheologice descoperite: capete de buzdugan, vârfuri de lance şi un coif care are partea exterioară acoperită cu desene aurite, toate datând din secolele XIII – XIV. Coiful a aparţinut unei căpetenii tătăreşti care a fost îngropată în localitate.

În anul 1488 Ştefan cel Mare construieşte mănăstirea Voroneţ (26 mai – 14 septembrie 1488) şi prima moşie cu care o înzestrează este un sat: „…Ştilbicani, la Topliţa Rece, pe Suha Mare șii Suha Mare de la gură până la obârşie şi cu toate izvoarele, anume Răroaia şi Ostra şi Negrileasa şi cu toate izvoarele câte cad în ele, şi cu poienile şi cu fâneţile…” care a fost cumpărat de Ştefan cel Mare cu 160 de zloţi tătăreşti şi făcut danie mănăstirii Voroneţ. Documentul, scris în Suceava, este datat 17 august 1488.  Acest teritoriu avea să constituie braniştea mănăstirii Voroneţ şi să-şi păstreze acest statut până în aprilie 1785 când, din ordinul autorităţii habsburgice, mănăstirea Voroneţ va fi desfiinţată, iar averea ei va fi înglobată în Fondul Bisericesc. Înainte de 1774 întreg teritoriul Moldovei s-a aflat sub administraţie militară rusă în două perioade: 3 septembrie – octombrie 1739 şi 27 septembrie – septembrie 1744. Din octombrie 1774, timp de 144 ani, regiunea a fost sub dominaţie austriacă, fapt determinat de împărţirea Poloniei între Austria, Prusia şi Rusia: „În fatala împărţire a Poloniei (anul 1772) , lotul Austriei fu Galiţia cu Pocuţia, vechiul fief al lui Ştefan cel Mare”.

Economia locală și turismul

Ascensiunea economică şi demografică s-a produs după 1965, când s-a pus în valoare zăcământul de minereuri complexe de la Leşu Ursului. După 1989 se înregistrează un declin deoarece principalele sectoare economice au fost supuse restructurării.

Totuşi, comuna Ostra oferă numeroase oportunităţi: creşterea animalelor, procesarea lemnului, agroturism, având o poziţie centrală în raport cu numeroase puncte turistice: Valea Bistriţei, Cheile Bicazului, Valea Dornei, Mănăstirile Moldoviţa, Suceviţa, Putna, Voroneţ etc. Multe trasee turistice pot fi pornite din comună spre Munţii Rarău şi Giumalău. Lângă Ostra se află pădurea seculară de la Slătioara. Există case incluse în circuite turistice şi preocupări pentru construirea de pensiuni pentru a putea oferi servicii de cazare turiştilor ce vizitează Bucovina.

Mina Leșu Ursului și comunitatea din Ostra

La 1 iulie 1965 zăcământul Leșu Ursului intră în exploatare cu o producție anuală de 125 mii tone de minereu, producția crescând an de an astfel că în anul 1984 s-a ajuns la o producție anuală de un milion de tone de minereu.

Prelucrarea minereului se făcea la Uzina de Preparare Tarnița construită tot în acea perioadă pe teritoriul comunei Ostra.

Darea în exploatare a zăcământului Leșu Ursului a impus și creșterea forței de muncă ce nu putea fi acoperită numai de populația din zonă.

Astfel au fost atrași muncitori, tehnicieni, ingineri din toate colțurile țării, înființându-se comunități miniere (Leșu, Barnar, Ostra, Broșteni) unde au fost construite blocuri de locuit, unități de învățământ, spații comerciale și de recreere etc.

În perioada 1965-2006, cât a durat activitatea extractivă la Mina Leșu Ursului au fost angajate aproximativ 45.000 de oameni, mulți dintre aceștia devenind profesioniști de renume în domeniul minier.

În toți acești ani, mineritul și-a pus puternic amprenta în această zonă, susținând comunitățile în dezvoltarea lor.

Evenimentele petrecute în ultimele trei decenii au generat mari transformări și nu chiar fericite în toată economia României. Astfel și mineritul din acest colț de țară a fost afectat.

Școala

Reţeaua de învăţământ cuprinde două unităţi, din care o grădiniţă şi o şcoală. În 1884 a fost ridicată prima şcoală cu două clase în limba română şi germană. În 1912-1913 s-a construit un nou local de şcoală care funcţionează şi astăzi. Modernizarea, calitatea şi parteneriatul sunt cuvintele de ordine care însoţesc activitatea colectivului didactic. În comună sunt două cămine culturale şi o bibliotecă. Biblioteca este prima din judeţ care a oferit celor interesaţi, Internet gratuit. În comuna Ostra s-a inaugurat pe 19 decembrie 2005 Centrul pilot prin intermediul căruia principalele instituţii ale comunităţii: primărie, şcoală, bibliotecă, au acces la informaţia de oriunde din lume vehiculată pe Internet. La momentul respectiv, Ostra era una dintre cele nouă comune care au beneficiat de programul Economia bazată pe cunoaştere, program iniţiat de Guvern împreună cu Banca Mondială şi coordonat de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor. De atunci s-au derulat mai multe proiecte, iar altele sunt în curs de derulare.

În loc de încheiere

Dăinuind peste veacuri, această aşezare montană, cu oameni harnici şi primitori, poate oferi vizitatorului privelişti care cu greu pot fi şterse din memorie, care încântă ochiul, aduc pace gândului, linişte şi speranţă sufletului. Aşadar, într-un cadru natural cu frumuseţi de neuitat, în care poţi respira aer curat, puternic oxigenat, poţi admira alături de monumente ale naturii şi creaţiei umane, jucăuşele oglinzi ale izvoarelor lucind sub cetina pădurilor, dar mai cu seamă oamenii de acum, bucovinenii harnici, ambiţioşi şi mândri, păstrători ai graiului, ai portului şi datinilor noastre din bătrâni